Independentul.MyForum.ro :: Traficul rutier in Romania

Amaliela · Sirena Cyberspatiului

Dupa cum se vede, in viata noastra de zi cu zi, datorita inmultirilor masinilor, nesimtirii anumitor semeni ai nostri care se cred regele soselelor si aplica legea junglei in trafic, si mai au pretentia de a fi numiti soferi, care probabil si-au luat carnetul pe spaga, traficul in Romania devine din ce in ce mai greu. Deja m-am saturat sa aud ca unul mai smecher i-a taiat calea altui sofer. Sau de neacordari de prioritate sau de claxonagii care cum se face verde cum si incep cu claxonatul, netinand cont, ca cel din fata inainte de a pleca de la semfor trebuie sa se asigure daca calea este libera.
Cu totii ne-am saturat de interminabilele lucrari la calea de rulare a tramvaielor, reparatia soselelor si a trotuarelor care ingreuneaza traficul si asa suficient de greu. De obiceiul celor de la Drumuri si a primariei, de a investi banii publici aiurea, facand reparatii la drumurile fara gropi iar pentru cele cu gropi "nu se gasesc bani". Deasemenea ne-am saturat de intersectiile prost dirijate, semafoare nereglate cum trebuie, de intersectii uriase nedirijate, politisti care in loc sa vegheze si sa dirijeze circulatia mai mult o incurca sau sunt plecati la vanatoare de vitezomani. Ceea ce contribuie la continua intensificare a ambuteiajelor.

In continuare va voi prezenta 2 articole preluate dupa 2 bloguri.

Despre circulaþie, la români
Este deosebit de greu sã caracterizezi corect un om, dar ditamai poporul. ªi totuºi, existã anumite detalii de comportament, uºor de observat pentru un ochi atent, ce pot întregi mãcar, dacã nu defini complet, caracterizarea. Atât la nivel de individ, cât ºi la indice de popor. De cele mai multe ori aceste detalii sunt teribil de vizibile. Nu trebuie sã alergi sau sã sapi dupã ele. Îþi sar în ochi. Totul e sã ai o minte deschisã spre observaþie ºi o dorinþã minimã de a înþelege.
Românul a intrat în mileniul III ca berbecul în luptã: cu capul înainte ºi privirea în pamânt, fugind de mama focului. Nu înþelegem de unde venim, cine suntem ºi spre ce ne îndreptãm. Atât ca individ ºi cu atât mai puþin ca popor. Capacitatea noastrã de a înþelege ºi de a ne înþelege este atât de atrofiatã încât am ridicat superficialitatea la rang de artã ºi am devenit artiºtii ei. Neînþelegând, nu avem repere. Neavând repere, ne agãþãm de orice credem la un moment dat sau altul cã poate sã ne susþinã existenþa. Nu avem principii, sau cele pe care le avem le uitãm prin colþurile existenþei noastre neîmplinite. Fãrã principii, nu putem recunoaºte ideile. Orbi, surzi ºi muþi la idei, ne legãm de vorbe. ªi atunci purtãm discuþii schimbând vorbe, vorbe care se rãzboiesc între ele, vorbe care ne consumã excesul de potență ºi de zel, vorbe care ne absolvã încremenirea minþii. ªi aºa mai trece o zi, un an, o generaþie. Excepþia întãreºte regula.
Ne plângem. Eu de tine ºi tu de mine ºi amândoi de noi, ºi toþi de toþi. Uneori de milã, alteori de furie, alteori de orice. Bãsescu dã vina pe Tãriceanu, Tãriceanu dã vina pe Becali, Becali dã vina pe Steaua, Steaua dã vina pe poporul român iar poporul român dã vina pe Bãsescu. Cautãm vinovaþi pentru cã trãim prost, cã am putea trãi mai bine sau pentru cã apa curge la vale. Împãrþim România în douã, noi ºi ei, ºi dãm vina pe ei. Iar ei pe noi. Omitem cã ei sunt de fapt imaginea noastrã ºi noi imaginea lor.
Existã o lege esenþialã, veche de când lumea, legea circulaþiei. Saltul din lianã în lianã, mersul pe potecã, evitarea îmbulzelii la intrarea în peºterã au avut la bazã mai mult ca sigur reguli. La început nescrise, aceste reguli s-au rafinat ºi au evoluat odatã cu societatea umanã. Regulile de circulaþie nu fac altceva decât sã-þi asigure deplasarea din punctul A în punctul B. În condiþiile în care fiecare vrem sã ne deplasãm între alte douã puncte. Se aplicã tuturor: tineri, maturi, bãtrâni, pietoni, ºoferi, autoturisme, camioane, macarale, etc. Aceste reguli, pentru cã ne ajutã sã ne deplasãm, ne ajutã sã existãm ºi sã evoluãm.
Probabil cã te întrebi, ce-i cu asta? Ei bine, în stradã vei gãsi oglinda fermecatã ce îþi va arãta cine suntem cu adevãrat, atât ca individ, cât ºi ca popor. Dacã te vei opri din goana ta nebunã cãtre niciunde sã priveºti în jur, sã vezi ce popor de infractori suntem, mai mici sau mai mari, mic sau mare, pieton sau ºofer, vlãdicã sau opincã. Un popor care nu-ºi respectã regulile ce-i asigurã miºcarea în siguranþã. Iar dacã vei reuºi sã inþelegi fenomenul, sã-þi rãspunzi atunci la urmãtoarea întrebare: Dacã legea de bazã a miºcãrii în indiferent ce societate este atât de terfelitã în România, atunci cum se va deplasa poporul român prin tranziþie, spre capitalism, de la sãrãcie la bunãstare, cãtre ºi în UE?

Taximetristii, circulatia si viata de zi-cu-zi

Din punctul meu de vedere viaþa românului este copie fidelã a modului cum se circulã pe strãzile României. Ba chiar aº îndrãzni sã pun accent pe cum se circulã pe strãzile Bucureºtiului. Nimãnui nu îi place sã circule cu maºina la orele de vârf, dar o face de trebuință (cei care au maºinã).

În oglindã, marea majoritate dintre români încã îºi doresc sã lucreze în Vest sau în SUA, dar din pãcate sunt niºte mici working class heroes în eterna ºi fascinanta Românie. În acelaºi timp, cum se lasã seara, românul, înjurând poliþia care pare a fi neputincioasã în a dirija absolut orice intersecþie ceva mai aglomeratã în momentul zilei, înjurând noul cod rutier, înjurând oamenii care folosesc cu încredere trecerile de pietoni ºi nu numai ca sã treacã strada, pleacã cu maºina în oraº, sã arate la lume ce caleaºca are ºi cum poate cu ea sã taie faþa cuiva sau sã agaþe o fatã ce nu este în nici un caz o exponentã a miºcãrii feministe, printr-un club. Pe scurt, românul e mereu nemulþumit, dar mereu gaseºte un mod de a se refula ºi de a face lucrurile sã parã mai ok, deºi de o moralitate îndoielnicã. Pe ºi mai scurt: românul se descurcã (ºi în trafic ºi în viaþa de zi cu zi, înjurând mereu cã ceva nu e bine. Mereu ceva nu e bine). Observaþi reflexivul!

Aici apare Taximetristul. Cu T mare.

Taximetristul este suprema entitate socialã. El este peste tot, oricare dintre noi a vãzut cel puþin o datã in viata un taximetrist. 99% dintre noi, cei de la oraº cel puþin, au mers mãcar o datã în viaþã cu un taximetrist. ªi toþi aceºti 99% nu ne-am putut abþine sã remarcãm complexitatea ºoferului de taxi. De o versatilitate extraordinarã, ca tot românul de altfel, Taximetristul are atingere cu orice pãturã a societaþii. Pânã ºi Becali, la un moment dat, a mers cu un taxi (în comparative, alte VIP-uri au ºi tamponat câteva). De altfel, Taximetristul poate vorbi despre orice cu oricine ºi asta doar cititind zi de zi ziarul Libertatea (sunt absolut convins cã atunci când Libertatea a fost lansat, ziarul avea ca target ceva de gen: oamenii care merg cu metroul, cei care gãsesc loc în autobuz, cei care nu au terminat clasele primare, cei care nu deschid ziarul decât la o singurã pagina - pagina 5!, cei care s-au sãturat ca Monica Jurcã sa prezinte vremea ªI... TAXIMETRIªTII). Politicieni, psihologi, filosofi, profesori universitari, specialiºti în relaþii publice, toþi îºi doresc în tainã sã aibã talentul Taximetristului de a putea avea o pãrere despre orice. ªi nu doar atât, ºi de a o putea susþine!!
În acelaºi timp, datoritã nelipsitei gazete Libertatea, ziar parcã talismanic pentru emblematicul Taximetrist ºi a însaºi cerinþelor slujbei, adicã de a transporta oameni de colo colo ºi de a le asculta pãrerile, Taximetristul este poate cel mai bine informat suflet din metropolã. Deținând contact cu orice paturã socialã, cãlãtorind ºi prin Rahova ºi prin Cotroceni ºi prin Primãverii, culegând oameni cu maºina ºi din faþã de la „Fratelli” sau „Downtown” la fel de dezinvolt ca atunci când îi ridicã din Regie, Taximetristul te poate pune la curent cu orice noutate, cu ultimul trend în materie de cluburi, cu cele mai bune locuri de unde poþi lua nade de pescuit sau pe ce stradã poþi cumpãra fãrã jenã droguri în Ferentari. Toate astea, la preþul unei cãlãtorii cu Taxiul nostru galben cel de toate zilele!!
Dar de unde a apãrut Taximetristul? A fost el mereu printre noi sau este doar rezultatul firesc al nevoii de a ajunge mai rapid dintr-un loc în altul? Ei bine, Taximetristul este simplã evoluþie, prin negurile timpului a birjarului, a conducãtorului de briºcã, ba chiar a micilor sclavi ce îl purtau în spate pe un tron mare pe bãiatul cel rãu din noul film „300”. Toþi, ºi nu numai ei, reprezintã strãmoºii acestui prãdãtor urban ce dominã autoritar circulaþia din oraºele zilelor noastre. Pe scurt, taximetristul este cel ce rezolvã o necesitate de transport, mai confortabil ºi mai rapid, între punctul A ºi punctul B. Cum mai existã sclavi (în sensul întrebuințat în antichitate; la nivel global problema e mai acutã ca oricând), ºarete ºi triclete se mai folosesc doar prin Asia, cum caleaºca trasã de cai e doar o amintire a unor vremuri de care ne pomenim cu nostalgie ºi cum ea oricum a evoluat în ceea ce, în lipsã de alt nume, a fost denumit TAXI, a trebuit sã aparã ºi El, ºoferul de TAXI. Deci, TAXIMETRISTUL!
Taximetristul mi se pare, la nivel urban, în umbra celor zise mai sus, oglinda perfectã a unei societãþi,. De ce zic asta? Pentru cã mulþi considerã cã oamenii conduc maºina aºa cum îºi trãiesc ºi viaþa. În cazul nostru, al românilor, asta înseamnã sã tai mereu faþa cuiva, indiferent dacã asta înseamnã a încãlca regulile de circulaþie sau a celor de bun simþ. Înseamnã sã-þi conduci jeep-ul vorbind la telefon, blocând o întreagã bandã ºi sã te doarã, scuzaþi expresia, direct în fund. Sã parchezi dezinvolt într-un loc neregulamentar. Sau sã fii blondã ºi, în maºina de la cel care te întreþine, sã blochezi o întreaga parcare. Sau o intersecþie. Sau “sã iei o oglindã”. Sau sã îl înjuri cu patos pe cel din faþã care opreºte la roºu la stop. Sau pe cel care are o maºinã mai bunã ca a ta ºi furã stopul. Etc, etc, etc… Taximetristul român este toate acestea ºi ceva mai mult (ok, exceptând porțiunea cu blonda ºi partea cu oglinda). Nu îi va fi fricã niciodatã sã o ia pe sens interzis, nu se va da niciodatã la o parte, va face mereu orice ºmecherie se poate ca sã ajungã cât mai repede la destinaþie. ªi va încurca orice alt participant la trafic. Mã întrebaþi de ce ar face asta? “Pentru cã nici ei nu ne lasã pe noi!”
Poate cã ei sunt Occidentul, UE, SUA, fostul URSS ºi noi suntem, pur ºi simplu, niºte bieþi români. Dar un singur lucru e cert: nimeni nu se poate lãuda cã nu s-a comportat, mãcar o datã în viaþã, ca un Taximetrist…

Acum revenind ar necesită sa analizam situatia din trafic.

Cei mai smecheri sunt taximetristii si Maxi-taxistii. Ei incurca cel mai des circulatia.

De întocmai ceea ce mai putem spune despre traficul rutier din romania este lipsa Benzilor destimnate mijloacelor de transport in comun si pistele pentru biciclisti, mai ales in jumatatea estica a Romaniei unde lipsesc cu desavarsire si in partea vestica unde ele exista sunt prea putine si ineficiente. Deasemenea in unele orase mari putem remarca lipsa pasajelor subterane menite pietonilor.

Deasemenea revenind la problema soferilor si pietonilor. Soferii nu au bunavointa de a acorda pietonilor proritate, pietoni care sunt nevoiti sa stea sa astepte si cate 10 minute.

Amaliela