Independentul.MyForum.ro :: Titanic- probabil cel mai celebru vas

Skywalker · Vizitator

Titanic

Vasul britanic de lux Titanic avea 269 metri lungime, fiind cel mai mare vas din lume la vremea respectivã. Datoritã celebrei sale construcþii de oþel robuste, vasul era considerat imposibil de scufundat. În primul sãu drum, de la Southampton spre New York, soarta sa a fost pecetluitã. În noaptea de 14 aprilie 1912, la circa 153 km sud de Newfoundland, Titanicul s-a ciocnit cu un iceberg imens. Coca vasului a fost atât de grav avariatã, încât tone de apã au inundat compartimentele. În final, Titanicul s-a rupt în douã, pe mijloc, ºi s-a scufundat. Întrucât nu existau suficiente bãrci de salvare pentru toatã lumea, doar aproximativ 700 din totalul de 1311 pasageri ºi 897 membri ai echipajului aflaþi la bord, au fost salvaþi.

Pânã în prezent, scufundarea dramaticã a acestui pachebot de lux rãmâne una dintre cele mai cumplite catastrofe din istoria maritimã.

Titanic- probabil cel mai celebru vas Titanic- probabil cel mai celebru vas

Titanic- probabil cel mai celebru vas Titanic- probabil cel mai celebru vas

Un castel plutitor

Maiestuosul RMS Titanic era cel mai luxos vas al epocii sale. Apartamentele de clasa întâi de pe puntea B, mobilate cu piese vechi, nobile, erau cele mai frumoase. Existau ºi terase cu perne de pluº, ºi restaurante elegante, care ofereau preparate pentru absolut orice gusturi. Sala de fitness, cu echipamente ultramoderne, de pildã un cal de gimnasticã electric, a stârnit în mod aparte senzaþie.

Un echipaj de 897 oameni lucra pe Titanic. Printre ei se numãrau aproximativ 500 stewarzi ºi bucãtari, 320 de angajaþi pentru sala motoarelor ºi 65 de mateloþi pe punte. Mărimile echipajului sporeau sentimentul de siguranþã al pasagerilor.

Arhitectura interioarã a vasului depãºea cele mai exigente cerinþe. Existau terase opulente ºi cabine private elegante, dintre care unele erau mobilate cu componente vechi, nobile. Printre cele mai frumoase se numãrau douã apartamente de clasa întâi cu lambriuri de lemn, de pe puntea B, fiecare cuprinzând propria sa punte de promenadã. Unul dintre apartamentele cu o extindere de 15 metri era mobilat în vechiul stil olandez. Marea scarã interioarã, a cãrei copie aproape identicã se afla pe sora Titanicului, Olympic, era absolut uluitoare. Între punþi existau lifturi, la clasa întâi ºi a doua. Vasul avea ºi o salã de gimnasticã, dotatã cu echipament de ultimã orã, de exemplu biciclete staþionare, aparate de vâslit, un "cal electric" ºi "o caprã" electricã. Existau bãi turceºti, o piscinã ºi chiar o curte de squash, deasupra nivelului chilei. Alãturi de sufrageriile luxoase exista un restaurant à-la-carte pentru demnitari, ca de pildă ºi Café Parisien, care era punctul de întâlnire al pasagerilor mai tineri. Decorul din bistro era nespus de relaxat, cu mobilier de rãchitã. Pe zidurile verandei acestei cafenele se cãþãrau tulpini de iederã adevãratã.

Secþiunea rezervatã clasei a doua era simþitor mai puþin spaþioasã. Pe lângã sufragerii, existau însã ºi aici un foaier, o salã de fumat ºi o bibliotecã. Partea din spate a punþii era în aer liber. Pasagerii de la clasa a treia aveau doar un foaier ºi o salã de fumat. Sala de mese se afla jos, în strãfundurile vasului, iar zonele de punte în aer deschis se rezumau la o micã porþiune din zona de la provã ºi de la pupã. Totuºi, conform martorilor vremii, chiar ºi cabinele de la clasa a treia erau mai luxoase decât cabinele de clasa întâi de pe alte pacheboturi transatlantice.

Titanic- probabil cel mai celebru vas Titanic- probabil cel mai celebru vas

Naufragiul Titanicului

Pe 14 aprilie 1912, Titanicul a primit toatã ziua mesaje prin radio, care avertizau asupra iceberg-urilor plutitoare, în unic în regiunea aflatã între 42°N ºi 49°-51°V. Primul mesaj de avertizare a sosit la ora nouã dimineaþa. Dupã aceea, mesaje similare au sosit de pe diverse pacheboturi, însã doar câteva dintre ele au fost transmise pe puntea de comandã.

În jurul orei nouã seara, cãpitanul Smith a avut o scurtã întâlnire cu ofiþerul Charles H. Lightoller, ºeful echipajului, înainte de a se retrage în cabina sa, pentru noaptea respectivã. Amândoi ºtiau cã într-o noapte atât de seninã, fãrã lunã, ar fi excepțional de dificil de reperat orice iceberg. De ce nu au modificat cursul cãlãtoriei, preferând ruta sudicã, liberã de iceberg-uri? Asta rãmâne unul dintre misterele încã neelucidate ale Titanicului. Putem doar sã presupunem cã vasul trebuia sã ajungã la destinaþie cât mai rapid în primul sãu drum. ªi, cum pânã la momentul respectiv nu fusese vãzut nici un iceberg, pachebotul de lux ºi-a menþinut aceeaºi vitezã.În jurul orei 9:40 seara au sosit noi avertismente referitoare la iceberg-uri, însã nu au mai fost transmise ofiþerilor. În timpul zilei se adunaserã mai multe telegrame particulare care trebuiau transmise, iar operatorii radio fuseserã ocupaþi cu acestea toatã seara. În confuzia generalã a traficului radio privat, avertismentele cu privire la iceberg-uri au fost în mare mãsurã ignorate. Ba chiar operatorul radio care a primit ultimul avertisment a fost extrem de iritat pentru aceastã întrerupere. Evident însã, nici ofiþerii nu aveau suficientã experienþã în materie de întâlniri cu iceberg-uri, cãci se mulþumeau, în schimb, cu informaþiile primite de la matelotul de veghe de pe gabie. Totuºi, acesta nu avea nici mãcar un binoclu, cãci instrumentul nu mai fusese gãsit încã din Southampton.

La ora 11:40 seara, cei doi mateloþi de veghe i-au speriat pe ofiþeri cu mesajul alarmant: "Iceberg drept în faþã". Secundul Murdoch a avut la dispoziþie mai puþin de un minut pentru a reacþiona. El a decis sã opreascã fără întârziere vasul ºi sã îl deplaseze înapoi, cu toatã viteza. În acest mod, a reuºit sã evite cu greu coliziunea frontalã, însã nu a reuºit sã opreascã vasul complet, iar prora s-a ciocnit cu iceberg-ul. Ulterior, Murdoch, care nu a supravieþuit tragediei, a fost aspru criticat pentru aceastã decizie. Analiºtii susþin cã era mai bine ca vasul sã fi fost manevrat direct în iceberg. Deºi prora ar fi fost avariatã, probabil cã totuºi pachebotul nu s-ar fi scufundat. Dupã coliziune, iniþial, de pe puntea de comandã pãrea cã vasul a scãpat cu bine. Puþinii pasageri care încã nu dormeau aproape cã nici nu au remarcat incidentul. Doar câteva persoane au ieºit pe punte, pentru a vedea ce se întâmplase. îndată ce au auzit însã cã vasul doar "zgâriase" un iceberg, s-au întors din nou în cabine.

În mãruntaiele vasului însã, efectele coliziunii erau mai evidente. Fochiºtii ºi inginerii au auzit un zgomot puternic ºi au vãzut apa nãvãlind în calã. Au primit neîntârziat ordine sã astupe bocaporturile, pentru a opri șuvoiul de aer cãtre coºurile de fum. Dar camera pentru corespondenþã era deja inundatã când capitanul Smith ºi inginerul constructor-ºef au examinat situaþia de sub punte, la 20 de minute dupã coliziune. Carcasa vasului era împãrþitã în 15 compartimente etanºe, care nu permiteau trecerea apei. Dacã numai patru dintre acestea ar fi fost avariate, pachebotul s-ar fi putut menþine pe linia de plutire, însã coliziunea afectase cinci compartimente. Astea se umpleau cu apã, care urma sã se reverse ºi în celelalte compartimente, ceea ce însemna cã Titanicul era condamnat sã se scufunde. Constructorul a estimat cã aveau la dispoziþie cel mult o orã pentru a evacua vasul. Cãpitanul Smith nu a mai pierdut timpul. ªtia cã aveau sã rãmânã la bord cel puþin 1000 persoane, întrucât nu existau bãrci de salvare suficiente pentru toþi pasagerii. În jurul orei 00:15, el a dat ordin sã fie descoperite bãrcile de salvare ºi a transmis un semnal SOS. Semnalul abia fusese introdus, iar Titanicul a fost unul dintre primele vase care l-au folosit. Când rachetele de semnalizare au fost lansate, ºi ultimii pasageri ai vasului ºi-au dat probabil seama cã se întâmplase ceva îngrozitor. Mulþi urmaserã instrucþiunile primite ºi se aflau deja pe punte, purtând veste de salvare.

Accesul în bãrcile de salvare a urmat o regulã generalã teribil de simplã: întâi femeile ºi copiii, indiferent de dispoziția materialã. La babord, ofþierul Lightoller supraveghea îmbarcarea în bãrcile de salvare. La tribord, operaþiunea era supervizatã de ofiþerul secund Murdoch.

În jurul orei 00:25 a fost lansatã la apã prima barcã de salvare, deºi în ea se aflau 28 de pasageri de la clasa întâi, când barca ar fi putut lua 65 de persoane. În timp ce Lightoller trebuia sã insiste sã fie lãsate femeile sã urce pe bãrcile de salvare, Murdoch nu reuºea sã convingã deloc oamenii sã se urce în bãrcile de salvare. La început, mulþi credeau cã Titanicul este mai sigur decât bãrcuþele de mici dimensiuni. Câteva doamne mai în vârstã chiar au fost urcate în bãrci împotriva voinþei lor. Între timp, pe punte se derulau secvenþe dramatice. Ida Straus, soþia milionarului, a refuzat sã fie salvatã, deoarece, dupã o lungã cãsnicie, nu voia sã se despartã de soþul sãu. Alþi bãrbaþi ºi-au luat un curajos adio de la familiile lor. Pasagerii de la clasa a treia au fost ultimii care au aflat de coliziune. Unii dintre ei ºi-au dat seama de producerea catastrofei abia dupã ce cabinele lor fuseserã deja inundate. În compact timp, pe vas domnea un haos total.

În aproximativ o orã, 25.000 tone de apã au nãvãlit în interiorul vasului. În jurul orei 1, prora era deja sub apã. Orchestra încerca sã ridice moralul celor condamnaþi la moarte, cântând melodii vioaie. Câþiva dintre pasageri pãreau sã ignore ceea ce se întâmpla. În sala de fumat de la clasa întâi, bãrbaþii jucau liniºtiþi cãrþi. Moºtenitorul familiei Guggenheim a insistat sã se îmbrace în cea mai frumoasã þinutã de searã a sa, spunând cã dorea cel puþin "sã moarã ca un gentleman".

În jurul orei 1:30, când prora era deja atât de mult scufundatã în apã, încât oamenii abia mai reuºeau sã se menþinã în picioare pe puntea înclinatã, câþiva pasageri au încercat sã sarã într-o barcã de salvare aproape plinã ºi nu au putut fi opriþi decât cu focuri de avertizare.În jurul orei 1:55, pânã ºi cel mai bogat om aflat la bord, John Jacob Astor, a fost nevoit sã accepte cã banii sãi nu mai valorau nimic. El ºi-a dus soþia însãrcinatã la o barcã de salvare ºi a cerut sã i se permitã sã urce ºi el. Ofiþerul Lightoller a rãmas însã neînduplecat: numai soții ºi copii. În final, barca a fost lansatã pe apã, având ocupate doar douã treimi din locurile disponibile.

Conform declaraþiilor supravieþuitorilor, dupã ce toate bãrcile au fost coborâte la apã, o liniºte stranie s-a lãsat pe punþi. La ora 2:15, apa ajunsese deja la nivelul primului coº de fum. S-au auzit bubuituri, trosnituri ºi pocnituri. Luminile de la bord au pâlpâit ºi, în final, s-au stins. Pupa s-a înclinat într-un unghi de 45 grade. Atingând punctul critic de încãrcare, undeva între al treilea ºi al patrulea coº de fum, vasul s-a rupt în douã, la mijloc, sub propria sa greutate uriaºã. Componentă mai mare s-a ridicat din nou, cu vreo 75 metri, apoi vasul care fusese considerat imposibil de scufundat a cãzut în adâncuri, cu prora înainte. Deºi teoretic mai erau libere în bãrci câteva sute de locuri, pasagerii au vâslit, îndepãrtându-se de cei cãzuþi în apã, care strigau dupã ajutor, temându-se ca nu cumva bãrcile sã se scufunde dacã prea mulþi oameni încercau sã se urce la bord. Numai barca de salvare numãrul patru s-a întors ºi a luat cinci persoane care pluteau în apã. Douã dintre acestea au murit în barcã.

La momentul respectiv, nici bãrcile nu erau încã în afara oricãrui pericol. Unii pasageri erau rãniþi, alþii erau îmbrãcaþi inadecvat pentru o temperaturã atât de scãzutã. Când aveau sã soseascã ajutoare? Cine putea sã salveze victimele naufragiului?Pachebotul cel mai apropiat de Titanic era vasul companiei Cunard Carpathia, care pornise din New York spre Gibraltar pe data de 11 aprilie 1912. Acesta ºi-a schimbat cursul imediat ce a primit întâiul semnal SOS ºi s-a îndreptat direct cãtre locul naufragiului. Deºi cãpitanul ceruse imediat sã se treacã la vitezã maximã, vasul a ajuns abia dupã patru ore. Din fericire, Carpathia, care de obicei era plinã pânã la refuz cu emigranþi, de aceastã datã nu era încãrcatã complet, ºi a reuºit sã îi ia la bord pe toþi supravieþuitorii de pe Titanic. Dimineaþa între 4:14 ºi 8:30, 315 femei, 52 copii ºi 126 bãrbaþi, care fuseserã înregistraþi ca pasageri, cum ar fi ºi 210 membri ai echipajului, au fost primiþi la bord.

Titanic- probabil cel mai celebru vas Titanic- probabil cel mai celebru vas

Epava Titanicului

Timp de 73 de ani nu a fost posibilã stabilirea exactã a locului unde a naufragiat Titanicul, cu atât mai puþin a locului unde se afla epava.

Existau doar câteva indicii vagi cã accidentul s-ar fi petrecut la 380 km în largul coastelor Newfoundland. Primele expediþii au fost iniþiate în 1963, însã au eºuat, în singular din cauza lipsei de fonduri. La aproape 4.000 metri adâncime nu se putea acþiona decât cu submarine speciale, ceea ce ridica foarte mult costurile expediþiilor de cãutare. În 1980, oceanograful dr. Robert Ballard a convins marina americanã sã iniþieze un sistem de cãutare subacvaticã, în colaborare cu institutul sãu. În noaptea de 1 septembrie 1985, ecranul unui submarin fãrã echipaj uman a arãtat primele imagini cu epava Titanicului.

Folosind sonarul Argo, tractat pe fundul oceanului cu un cablu, s-au fãcut aproximativ 20.000 de fotografii cu epava, în decurs de patru zile: imagini palide cu cazane, plãci de oþel, obiecte de faianþã ºi pantofi. Imaginile, publicate în întreaga lume ca primele documente referitoare la epava Titanicului, confirmau teoria cã uriaºul vas se frânsese în douã. Deºi prora era relativ bine pãstratã, pupa pãrea sã fi fost grav avariatã de impactul cu fundul oceanului. Diverse resturi erau risipite pe o distanþã de 600 metri dintre pupã ºi prorã.

De teama jafurilor, echipa expediþiei a pãstrat secretul asupra poziþiei exacte a epavei. Un an mai târziu, Ballard ºi doi colegi au explorat rãmãºiþele uriaºului vas, într-un submersibil special. În bezna totalã a adâncurilor, micul lor vehicul subacvatic a înconjurat epava uriaºã. Echipa a derulat în plenar 11 expediþii la mare adâncime, fiecare cu o duratã de 4 ore. Aceastã celebrã expediþie avea în curând sã fie urmatã de alte investigaþii, confecționate de alþi cercetãtori, care nu doreau doar sã examineze epava: multe obiecte preþioase, care aparþinuserã pasagerilor Titanicului, erau acum recuperate. În prezent, oricine se poate scufunda lângã epavã - cu condiþia sã fie dispus sã plãteascã aproximativ 30.000 Euro pentru acest privilegiu.

Titanic- probabil cel mai celebru vas Titanic- probabil cel mai celebru vas

Sursa: Dicovery

Overmind · reporter junior

Comentarii pe marginea documentarului:

Dar ce crezi despre cauzele scufundarii ?

Skywalker · Vizitator

Una din cauze a fost faptul ca iin loc sa atace aisbergul frontal, Titanicul s-a frecat din lateral cu acesta.
DAca ar fi iintrat cu prova direct iin aisberg, atunci s-ar fi inundat dioar cateva compartimente, datorita peretilor etansi. Si nava ar mai fi putut naviga pana la destinatie.
Insa Titanicul s-a frecat de aisberg cu partea laterala., si astfel spartura a fost mult mai mare, inundandu-se prea numeroase compartimente pentru ca sa mai poata pluti pe apa.
CAm asta ar fi una di cauze, si cred ca si cea mai importanta