| Amaliela |
| Sirena Cyberspatiului |
 |
| |
| Data inscrierii: 14/Oct/2006 |
| Mesaje: 1496 |
| Localitate: Unguroaica, Oradea |
|
|
|
 |
|
 |
|
Timiºoara (în germanã Temeschwar, alternativ Temeschburg sau Temeswar, în maghiarã Temesvár, în sârbã Temi¹var, în bulgarã Timi¹vár, în trad. „cetatea de pe Timiº”) este reºedinþa ºi cel mai mare oraº al judeþului Timiº, Banat, România. Numele localitãþii vine de la râul Timiº, numit de romani în antichitate Tibisis sau Tibiscus. Conform ultimului recensãmant din 2002, Timiºoara avea o populaþie de 336.089 de locuitori.
Istorie
Prima atestare documentarã a localitãþii Timiºoara este îndeajuns de controversatã, aceasta fiind plasatã de specialiºti fie în 1212, fie în 1266. În 1175 este menþionat comitatul Timiº, dar sursele nu menþioneazã care este centrul economic ºi administrativ al acestuia. În momentul atestãrii sale acesta fãcea parte din comitatul Timiº, o unitate administrativ teritorialã a regatului ungar. Teritoriul cunoscut mai târziu ca Banat cu centrul administrativ în „Urbis Morisena” (apoi Cenad), fusese cucerit de cãtre maghiari în jurul anului 1030 ºi încorporat regatului ungar.
Fiind aºezatã într-un punct strategic, de unde putea fi controlatã o mare parte a Câmpiei Banatului, atât Timiºoara cât ºi funcþia de comite de Timiº au devenit din ce în ce mai importante. Timiºoara a primit un impuls deosebit în timpul domniei regelui Carol Robert de Anjou, care în urma vizitei sale din 1307 a ordonat construirea aici a unui palat regal. În timpul anarhiei feudale, acesta va muta capitala Ungariei la Timiºoara. Numirea lui Iancu de Hunedoara în funcþia de comite de Timiº, în 1440 marcheazã un capitol aparte din istoria Timiºoarei. Iancu de Hunedoara va fi recunoscut în întreaga regiune pentru reputata victorie de la Belgrad asupra otomanilor, fiind considerat în acea vreme apãrãtor al creºtinãtãþii. El va transforma oraºul într-o tabãrã militarã permanentã ºi în domiciliul sãu pentru cã se mutã aici împreunã cu familia. Astfel cetatea va rãmâne în posesia Corvineºtilor pânã în 1490.
Un episod extrem din istoria Timiºoarei îl reprezintã asediul cetãþii de cãtre oastea þãranilor rãsculaþi condusã de Gheorghe Doja. Armatele rãsculate, formate din iobagi români ºi unguri au avut câteva victorii împotriva armatelor nobilimii, dar au fost înfrânte lângã Timiºoara de comitele Ioan Zapolya. Se spune cã locul unde Doja a suferit o cumplitã moarte, fiind pus pe un scaun din fier înroºit ºi ars de viu este marcat de statuia Sfintei Marii din Piaþa cu acelaºi nume a cartierului Iosefin. Totuºi, ultimele ipoteze susþin cã torturarea lui Doja a avut loc chiar lângã castel, de unde nobilii au putut urmãri macabrul spectacol. Deci este mult mai probabil ca locul execuþiei sã fie undeva în faþa Hotelului Central de lângã Muzeul Banatului.
În 1522 o armatã otomanã de 160.000 de oameni sub comanda lui Ahmed–Paºa atacã ºi cucereºte cetatea, transformând-o în paºalâc. Pentru aproximativ 200 de ani Timiºoara se va afla sub dominaþie otomanã, fiind sub control direct al sultanului ºi cuprinzând un statut special, ca cel al oraºelor Belgrad sau Buda. Cetatea cunoaºte importante transformãri; bisericile sunt transformate în moschei, numeroºi musulmani se stabilesc aici, fortãreaþa se transformã în baza necesitãþilor strategice otomane. Cu toate acestea ocupaþia turceascã a fost o perioadã de relativã pace, Timiºoara fiind folositã de turci mai ales ca punct strategic de plecare pentru campaniile militare la nord-vest.
Dupã repetate tentative, Eugeniu de Savoia cucereºte cetatea în 1716, deschizând calea dominaþiei austro-ungare pentru mai mult de 200 de ani. Abia în 1920 Banatul se uneºte cu România iar în Timiºoara se instaureazã administraþia româneascã.
În data de 16 decembrie 1989 la Timiºoara s-a declanºat revoluþia care avea sã ducã la înlãturarea lui Nicolae Ceauºescu ºi a regimului comunist din România. Iniþial s-a format o miºcare de protest împotriva mutãrii forþate a pastorului reformat László Tõkés. Atât enoriaºi cât ºi trecãtori s-au adunat în faþa parohiei acestuia în semn de protest. La scurt timp însã, protestul s-a transformat într-unul împotriva întregului sistem ºi s-au scandat pentru prima datã lozinci anticomuniste. Miºcarea a luat fără întârziere amploare ºi în centrul oraºului s-au adunat zeci de mii de revoluþionari. Pe 20 decembrie 1989, Timiºoara a fost declaratã întâiul oraº din România lăsat de comunism, în urma unor confruntãri sângeroase soldate cu peste 1000 de morþi ºi alte câteva mii de rãniþi. Aceste evenimente au dus la cãderea regimului ceauºist o sãptãmânã mai târziu. Schimbãrile care au avut loc la nivelul clasei politice au dus la noi proteste din porțiunea timiºorenilor, proteste ce au culminat cu redactarea controversatei Proclamaþii de la Timiºoara, în martie 1990. Cerinþele timiºorenilor se sintetizau în punctul 8 al proclamaþiei, prin care se cerea ca foºtii activiºti ai PCR sã nu mai poatã candida la funcþii publice în stat. Acest punct însã nu a fost pus niciodatã în aplicare.
Premierele Timiºoarei
1718 – atestarea celei mai vechi fabrici de bere din România;
1728 – începutul canalizãrii Begãi, primul canal navigabil din România;
1760 – debutantul oraº al monarhiei cu strãzile iluminate cu lãmpi;
1771 – editarea primului ziar din România ºi totodatã primul ziar german din sud-estul Europei: „Temeswarer Nachrichten”;
1854 – inițialul serviciu telegrafic din România;
1855 – primul oraº al monarhiei habsburgice cu strãzile iluminate cu gaz;
1881 – întâia reþea de telefonie din România;
1884 – primul oraº de pe continentul european cu strãzile iluminate electric, cu 731 de lãmpi;
1886 – prima staþie de salvare din Ungaria ºi România;
1895 – prima stradã asfaltatã din România;
1897 – primele proiecþii cinematografice din România;
1899 – primul tramvai electric din România;
1953 – singurul oraº european cu trei teatre de stat în românã, maghiarã ºi germanã;
Populaþia
La recensãmântul din 2002 populaþia stabilã a oraºului a fost de 317.660 de locuitori, cu o tendinþã negativã, iar densitatea populaþiei de 2.622 locuitori/km2. Totuºi, ultimele cifre oficiale nu iau în calcul populaþia care trãieºte aici fãrã documente, inclusiv studenþi, muncitori sezonieri etc. astfel cã în ultimii ani se speculeazã o netã inversiune de trend. Din totalul populaþiei 85,52% sunt români. Cele mai importante comunitãþi etnice sunt cele maghiare (aprox 7,5%), germane (2,25%) ºi sârbe. De remarcat este cã la Timiºoara în ultimii ani, datoritã creºterii economice a apãrut ºi o importantã comunitate de oameni de afaceri, care însã nu figureazã în statisticile oficiale. Dintre aceºtia se remarcã în primul rând italienii, cei mai numeroºi investitori strãini prezenþi aici. Alte douã comunitãþi în creºtere sunt cea slovacã ºi ucraineanã, care beneficiazã ºi de predare în limba maternã în unele unitãþi de învãþãmânt preuniversitar.
Structura confesionalã
Timiºoara este un oraº cu una din cele mai diversificate structuri confesionale din România. Aceasta se datoreazã în mare parte tradiþiei multietnice ºi multiconfesionale a oraºului, însã a urmat în secolul XX un trend net în favoarea religiei ortodoxe. În prezent circa 80,6% din timiºoreni se declarã ortodocºi iar 10% romano-catolici. Urmeazã religia penticostalã cu 8.408 de adepþi (2,6%), reformatã cu 6.194 (aprox2%), baptistã cu 4.780 ºi greco-catolicã cu 4.191. Sunt reprezentate ºi diverse alte comunitãþi mai mici. 359 de timiºoreni se declarã atei.
Structura etnica
Geografie
Centrul vechi al Timiºoarei vãzut din satelit (sursa: GoogleEarth 2005)Timiºoara este situatã în sud-estul câmpiei Tisei, în zona de divagare a râurilor Timiº ºi Bega. Apele celor douã râuri au compus aici un þinut foarte mlãºtinos ºi frecvent inundat. Timiºoara însã s-a dezvoltat într-unul din puþinele locuri pe unde se puteau trece mlaºtinile. Acestea au constituit pentru mult timp o autenticã fortificaþie în jurul cetãþii, însã au favorizat ºi o atmosferã umedã ºi insalubrã, precum ºi proliferarea epidemiilor de ciumã ºi holerã, care au menþinut relativ scãzut numãrul de locuitori ºi au împiedicat semnificativ progresul cetãþii. Cu timpul însã întreaga zonã a fost bonificatã, pãienjeniºul de canale au fost deviate, mlaºtinile s-au uscat. Decisiv pentru îmbunãtãþirea terenului a fost construirea Canalului Bega începând cu 1728 ºi asanarea completã a mlaºtinilor din împrejurimi. În schimb, terenul de pe raza oraºului moºteneºte o pânza freaticã aflatã la o adâncime de numai 0,5-5m: factor care nu permite construirea edificiilor înalte.
Temperatura medie anualã este de 10,6°C, cu influenþe climatice ale maselor de aer cald dinspre Marea Adriaticã ºi Mediteranã.
Ora localã este în avans cu 1h 25min 8sec faþã de ora meridianului 0, dar se aflã în întârziere cu 34min 52sec faþã de ora oficialã a României.
Politicã
Palatul Administrativ, sediu al Prefecturii Timiº, creat între 1938 - 1942Primele alegeri libere din Timiºoara post-comunistã au avut loc în 1992. Câºtigãtor a fost Viorel Oancea, al Partidului Alianþa Civicã (PAC), ulterior fuzionat cu PNL. Acesta s-a remarcat prin faptul cã a fost primul ofiþer care a vorbit mulþimii de revoluþionari adunaþi în Piaþa Operei. La alegerile din 1996 fotoliul de primar a fost câºtigat de Gheorghe Ciuhandu, din componentă PNÞCD . Acesta se aflã în prezent la al treilea mandat, dupã ce a câºtigat ºi alegerile din 2000 ºi 2004. Între timp Ciuhandu a preluat conducerea PNÞCD-ului ºi a candidat în 2004 la funcþia de preºedinte al României. Se remarcã faptul cã la indice de þarã Timiºoara a devenit un adevãrat „bastion” al þãrãniºtilor ºi singurul mare oraº condus de þãrãniºti. Procentul de voturi la nivel de þarã al partidului a scãzut continuu în ultimii ani, însã s-a menþinut relativ înalt la Timiºoara.
În 2003 au fost înfiinþate „Consiliile Consultative de Cartier” ca „instrumente de participare cetãþeneascã pentru îmbunãtãþirea procesului decizional în administraþia publicã localã, în scopul realizãrii în comun a unor acþiuni, lucrãri, servicii ºi proiecte de interes public local” (Art.1 HCL 195/2003).
Stema
Vechea stemãStema municipiului a suferit cu timpul mai multe schimbãri însã a pãstrat mare parte din elementele caracterizante. În prezent stema oficialã este tãiatã în douã pãrþi printr-o linie orizontalã. Jumãtatea superioarã este împãrþitã din nou în douã pãrþi egale printr-o linie verticalã. Deasupra stau 7 turnuri care simbolizeazã cele 7 provincii române. În partea din stânga sus, pe fundal roºu, peste valuri normale un pod de aur cu douã deschizãturi boltite, construit din piatrã cioplitã (podul lui Traian) din care iese un leu de aur. În dreapta sus, un turn de piatrã având corniºe duble (fostul turn de apã al cetãþii), douã ferestre rotunde la etaj, iar la parter o poartã pe care se vede o roatã de fier neagrã (moara de apã). În partea de sus a turnului se vad la stânga un steag purpuriu cu o cruce argintie, la dreapta steagul tricolor gãurit, introdus dupã 1989, simbol al Revoluþiei pornite la Timiºoara.
În jumãtatea de jos, pe câmp albastru, la stânga pluteºte soarele cu chip uman iar la dreapta semiluna, simbol al trecutului oraºului sub stãpânire otomanã. Dedesubtul lor se vede Cetatea Timiºoara, cu clãdirile publice ºi industriale, înconjurat de citadele iar la poalele cetãþii curge canalul Bega. La mijlocul stemei se aflã un scut.
Economia Timisoarei
Istoric
Fabrica de bere, consstruitã în 1717, prima de pe teritoriul actual al RomânieiTimiºoara s-a afirmat ca puternic centru economic în secolul XVIII, odatã cu instalarea administraþiei habsburgice. Colonizarea cu germani, diversitatea etnicã ºi religioasã, reconstrucþia cetãþii dar ºi sistemul legislativ favorabil proprietãþii private, au determinat formarea unui puternic þesut de meºteºugari ºi comercianþi. Acest þesut de meºteºugari a constituit pentru mai bine de 200 de ani secretul dezvoltãrii economice de aici. Când Revoluþia industrialã a început sã se manifeste, Timiºoara prezenta toate condiþiile favorabile pentru adoptarea ei. Rând pe rând au fost introduse cele mai moderne inovaþii ale vremii. Micile ateliere meºteºugãreºti au lãsat locul industriei mici ºi mijlocii. Un al doilea atuu important l-a constituit Canalul Bega. Acesta a fost un factor competitiv necesar dezvoltãrii comerþului, permiþând traficul de mãrfuri pe apã, legãtura pe Dunãre ºi comerþul atât cu Europa dar ºi cu restul lumii, prin porturile de la Marea Neagrã. În 1857 la Timiºoara a ajuns ºi calea feratã, completând astfel toate premisele necesare dezvoltãrii economiei industriale moderne. Însã acest model economic specific, dezvoltat în mod organic de-a lungul a aproape 250 de ani, a luat fine în 1948 odatã cu naþionalizarea, suprimarea proprietãþii individuale ºi instaurarea economiei de stat planificate.
În ciuda declinului unor ramuri economice tradiþionale, înlocuite de noi ramuri moderne, sectorul industrial din Timiºoara continuã sã furnizeze peste 3% din producþia industrialã naþionalã.
Sistemul bancar
Primele instituþii de credit din Timiºoara au apãrut la sfârºitul secolului XVIII. În secolul urmãtor numãrul lor a crescut exponenþial. Printre primele insitituþii se numãrã Prima Casã de Economii din Timiºoara, Banca de Industrie ºi Comerþ a Banatului, Casa de Economii Timiºoara sau Banca Timiºiana, prima insituþie de credit româneascã din Banat, fondatã la 12 august 1885 de elita româneascã a Banatului. Aceasta acoda credite preferinþiale românilor. Totuºi, majoritatea covârºitoare a capitalului bancar era deþinutã de capitalul maghiar, german ºi austriac. Aceastã situaþie s-a menþinut ºi dupã instalarea administraþiei române la Timiºoara, deºi pe piaþa timiºoreanã au intrat ºi marile bãnci din Vechiul Regat. Perioada interbelicã a reprezentat cea mai mare expansiune a domeniului bancar. Existau astfel în 1930 18 bãnci cu sediul în Timiºoara ºi 28 de bãnci cu sedii centrale sau cu sucursale în oraº, cu un plenar de 118 de puncte de lucru. În prezent în Timiºoara sistemul bancar este în plinã expansiune, însã nu mai existã la Timiºoara nicio bancã localã, toate bãncile fiind doar sucursale de bãnci româneºti sau strãine.
Industria
Zone industriale
Principalele zone industriale sunt:
Zona Industrialã Calea Buziaºului
Zona Industrialã Calea ªagului
Zona Industrialã Freidorf
Parcul Industrial Freidorf
Zona Industrialã Calea Torontalului
Zona industrialã Solventul - Gara de Nord
Zona industrialã IMT (Intreprinderea Mecanicã)
Zona de industrie ºi depozitare centralã
1930
La recensãmântul din 1930, în Timiºoara existau 3.184 de intreprinderi, din care 1.649 în industrie, 1.204 în comerþ, 118 erau institue de credit (54 de bãnci, cooperative, asigurãri ºi 64 de filiale), 213 intreprinderi diverse. Dupã vechime, 733 erau înfiinþate cândva de 1914, 144 erau înfiinþate în perioada 1914 - 1918 ºi 2.093 înfiinþate între 1919-1930. 214 erau nedeclarate.
Pe sectoare de activitate, ponderea cea mai mare o ocupa industria manufacturierã ºi de confecþii (731 intreprinderi), urmatã de comerþul nutritiv (447) ºi industria alimentarã (256). Forma de organizare era predominant intreprinderea individualã (2.187), apoi societatea anonimã pe acþiuni (222) ºi societatea în nume colectiv (87).
Timiºoara s-a afirmat ca viguros centru economic în secolul XVIII, o datã cu instalarea administraþiei habsburgice. Colonizarea cu germani, diversitatea etnicã ºi religioasã, reconstrucþia cetãþii dar ºi sistemul legislativ favorabil proprietãþii private, au determinat formarea unui voinic þesut de meºteºugari ºi comercianþi. Acest þesut de meºteºugari a constituit pentru mai bine de 200 de ani secretul dezvoltãrii economice de aici. Când Revoluþia industrialã a început sã se manifeste, Timiºoara prezenta toate condiþiile favorabile pentru adoptarea ei. Rând pe rând au fost introduse cele mai moderne inovaþii ale vremii. Micile ateliere meºteºugãreºti au lãsat locul industriei mici ºi mijlocii. Un al doilea atu important l-a constituit Canalul Bega. Acesta a constituit un avantaj competitiv necesar dezvoltãrii comerþului, permiþând traficul de mãrfuri pe apã, legãtura pe Dunãre ºi comerþul atât cu Europa dar ºi cu restul lumii, prin porturile de la Marea Neagrã. În 1857 la Timiºoara a ajuns ºi calea feratã, completând astfel toate premisele necesare dezvoltãrii economiei industriale moderne. Însã acest model economic specific, dezvoltat în mod organic de-a lungul a aproape 250 de ani, a luat fine în 1948 odatã cu naþionalizarea, suprimarea proprietãþii individuale ºi instaurarea economiei de stat planificate. Timiºoara a fost succesiv masiv industrializatã, urmãrind însã criterii diferite de dezvoltarea precedentã. Au fost creaþi coloºi industriali în diverse domenii, în special în domeniile industriei chimice ºi mecanice, coloºi a cãror forþã de muncã a fost furnizatã prin migrarea masivã a populaþiei rurale din zonã ºi din restul þãrii.
Dupã schimbarea regimului comunist, în ciuda declinului unor ramuri economice tradiþionale, înlocuite de noi ramuri moderne, sectorul industrial din Timiºoara continuã sã furnizeze peste 3% din producþia industrialã naþionalã. Caracteristic economiilor de piaþã avansate, sectorul serviciilor acoperã un procent tot mai mare din economia timiºoreanã.
În ultimii ani, Timiºoara a știut o creºtere economicã semnificativã, datoratã investiþiilor strãine, în particular în sectoare de înaltã tehnologie. Într-un articol din 2005, revista francezã L'Expansion a numit Timiºoara "vitrina economicã a României"[5], referindu-se la numãrul mare de de investiþii strãine, considerate ca o "a doua revoluþie" prin care oraºul trece.
Capitalul strãin investit la Timiºoara provine în distinct din þãri ca de exemplu Germania, Italia sau Statele Unite. Printre cele mai mari companii stabilite aici se numãrã producãtorul de anvelope Continental, compania americanã Solectron (telefonie mobilã, aparaturã electronicã), Draexelmaier (componente auto pentru BMW ºi Audi), Linde Gas (gaze tehnice), Procter & Gamble (detergenþi), Nestlé (napolitane).
Transport
Pe planul infrastructurii de transport Timiºoara este un nod feroviar în centrul celei mai dense reþele de cãi ferate din România, fapt care permite multiple legãturi cu localitãþile din judeþ. Acestea permit oraºului un important aflux de forþã de muncã din toate colþurile judeþului. Principala garã de cãlãtori este Timiºoara Nord, construitã în 1857. Alte staþii, importante pentru transportul local, sunt: Timiºoara Est, Timiºoara Vest, Timiºoara Sud. De la Timiºoara existã legãturi internaþionale directe spre Belgrad, Budapesta ºi Viena.
Transportul auto a cunoscut o adevãratã explozie dupã 1990, astfel cã în 2003, gradul de motorizare înregistrat la Timiºoara era cel mai mare din România, cu 361 de autovehicule la 1.000 de locuitori, în comparaþie cu doar 315 înregistrate în capitalã. Din acest motiv, traficul a devenit una dintre problemele cele mai importante cu care se confruntã oraºul, infrastructura existentã nefiind capabilã sã suporte valorile ridicate ale traficului. Reþeaua de drumuri din interiorul municipiului are o extindere de 574 km ºi ocupã o suprafaþã de 603 de ha.
Transportul public este asigurat de 10 linii de tramvaie, având o lungime totalã de 145,8 de km; 22 de linii de autobuz (cu un exhaustiv de 183,2 de km) ºi 9 linii de trobeiluz (cu un absolut de 70,46 de km); 8 companii de taxi.
O importanþã deosebitã o are transportul aerian. Timiºoara conține de Aeroportul Internaþional Traian Vuia, al doilea ca mãrime din România.
Lista mijloacelor de transport în comun
Oraºul deþine 11 linii de tramvaie:
1: Gara Timiºoara Nord - UMT
2: B-dul Dâmboviþa - UMT
3: Gara Timiºoara Nord - B-dul Dâmboviþa
4: Calea Torontalului - Ciarda Roºie
5: UMT - Ronat
6: P-ta Traian-P-ta Balcescu-P-ta Traian
7: B-dul Dâmboviþa - p-ta Balcescu-Ana Ipatescu-B-dul Dâmboviþa
8: Gara Timiºoara Nord - P-ta Gen. Ghe. Domaºnean
9: B-dul Dâmboviþa - P-ta Gen. Ghe. Domaºnean
10: P-ta Gen. Ghe. Domaºnean - Calea Torontalului
11: Calea Torontalului - Gara Timiºoara Nord
Existã 22 linii de autobuz:
3:Bv-ul Dambovita-Abator
12:Gara Timisoara Nord-Catedrala Mitropolitanã-B-ul Iuliu Maniu-Gara Timisoara Nord
13:P-ta Marasti-Piata de Gros
16:T.Grozavescu-B-ul Sudului
18:Gh.Baritiu-Liege
18m:Gh.Baritiu-Metro 2
21: Iosif Vulcan-Sc. Gen.Plopi
26: Bastion-aeroportul Traian Vuia
28: Uzinei - Ialomiþei
31: P-ta Mocioni - B.A.T.M.A.
32: P-ta Regina Maria - Gara Timiºoara Sud
33: Catedrala Mitropolitanã-Pod C.Sagului
40: Grozãvescu - Gara Timiºoara Est
42: T.Grozavescu-P-ta Petofi Sandor
43: P-ta Aurel Vlaicu- Pod C.Sagului
E1: Pod C.Sagului-selgros
E2: A.E.M. - Sf. Apostoli Petru ºi Pavel - Stuparilor - A.E.M.
E3: A.E.M. - Bariþiu
R1:Pod C.Sagului-real
R2:c.Girocului-real
R3:simion Barnutiu-real
R4:Gr.Alexandrescu-real
Existã 5 linii de troleibuz (firobuz):
11: C.P. Solventul - ªtrandul Tineretului
14: Gh.Bariþiu - I. Ionescu de la Brad
15: Poºta Mare - Mareºal Constantin Prezan
17: H. Baader - Agronomia
19: Mareºal Constantin Prezan (bucla Versului) - Universitate - B-dul I. C. Brãtianu - Mihai Eminescu - Mareºal Constantin Prezan (bucla Versului)
Istoricul transportului în comun din Timiºoara
3 noiembrie 1867 - s-a constituit o societate pe acþiuni pentru construirea liniei de tramvai tras de cai, între garã ºi cartierele Iozefin - Cetate - Fabric.
1868 - a început construirea cãii ferate pentru linia de tramvai
8 iulie 1869 - a fost inauguratã linia de tramvai tras de cai
1899 - a încetat circulaþia tramvaielor trase de cai; a fost introdus tramvaiul electric
1919 - linia de tramvai electric din Timiºoara a ajuns la 22,348 km.
Culturã
Fântâna cu peºtiTimiºoara este un oraº multicultural, influenþat de diversele comunitãþi etnice, în special de cea germanã, maghiarã ºi sârbã, dar ºi de cele bulgarã, italianã ºi greacã. Moºtenirea culturalã ºi diversitatea ofertei culturale sunt punctele forte ale oraºului. Cu cele peste 12 instituþii culturale profesioniste, Timiºoara este, dupã Bucureºti, al doilea pol cultural din þarã din punct de vedere al mãrimii ºi diversitãþii ofertei culturale.[6] O mare tradiþie o are teatrul timiºorean, care prin cele trei teatre de stat, (în premierã în Europa): Teatrul Naþional, / Teatrul German ºi Teatrul Maghiar, oferã spectacole în limbile românã, germanã ºi maghiarã. Cele trei instituþii împart aceiaºi clãdire-simbol cu Opera Românã.
Filarmonica Banatul întregeºte paleta de ofertã culturalã de cea mai înaltã calitate, pãstrând astfel o tradiþia oraºului care a vãzut interpretând pe scenele lui nume mari ca de pildă Franz Liszt, Strauss fiul, Brahms, Enescu sau premiera Traviatei lui Verdi la 9 februarie 1855.
Patrimoniul cultural timiºorean ºi bãnãþean este întregit de Muzeul Banatului, înfiinþat în 1872. Acesta adãposteºte cea mai mare colecþie de obiecte arheologice din Banat. Instituþia are deosebite ramuri, printre care un Muzeu de Artã, de Etnografie, Muzeul Satului Bãnãþean, un Muzeul al Viorilor sau cel al Tehnologiei, Informaþiei ºi Comunicaþiilor. Muzeul mai deþine ºi cea mai mare colecþie de pãsãri ºi fluturi din Estul Europei. Oferta culturalã este întregitã de Teatrul de Pãpuºi (înfiinþat în 1949), Ansamblul Banatul, Biblioteca Judeþeanã (1904), ªcoala Popularã de Artã, Casa de Culturã, dar ºi numeroase galerii de artã, edituri, fundaþii ºi asociaþii culturale.
Patrimoniul arhitectural
Din punct de vedere arhitectonic, oraºul moºteneºte un amplu patrimoniu de monumente istorice(circa 14.500[7]), totodatã cel mai mare din þarã. De fapt întregul ansamblu de clãdiri din centru ºi cele din cartierele Iosefin ºi Fabric sunt considerate monumente istorice. Acesta este rezultatul unei tradiþii îndelungate de planificare urbanisticã modernã, începutã încã din secolul al XVIII-lea, o datã cu venirea austriecilor. Centrul oraºului, amplasat în vechea Cetate, a fost remodelat, cu pieþe ºi strãzi drepte. Construcþiile erau bine aliniate, iar clãdirile de la colþurile strãzilor trebuiau sã aibã elemente arhitecturale în plus. Predominant a fost stilul baroc de influenþã vienezã, care a adus Timiºoarei numele de „Mica Vienã”.
La sfârºitul secolului al XIX-lea, structura urbanisticã a Timiºoarei a suferit un proces amplu de modernizare. Fostele bastioane ºi spaþiile militare au fost demolate ºi înlocuite cu bulevarde ºi cartiere noi. În 1904, Primãria a înfiinþat postul de arhitect-ºef ºi l-a atribuit tânãrului arhitect László Székely. Acesta a adus o contribuþie decisivã la remodelarea zonei centrale ºi la introducerea stilului Art Nouveau, secession ºi eclectic în peisajul urbanistic al oraºului. Stau mãrturie palatele din Piaþa Victoriei, Baia Publicã Neptun sau Casa Brück din Piaþa Unirii. Tot datoritã lui s-a conturat ºi arhitectura industrialã, Abatorul comunal sau Uzina de apã fiind numai câteva exemple.
Cartierele Fabric ºi Iosefin pãstreazã intactã amprenta diversitãþii etniilor ºi meºteºugarilor care le-au construit. Se pãstreazã influenþa germanã, maghiarã ºi sârbã. Clãdirile nu depãºesc douã etaje, sunt viu colorate ºi extraordinar de bogat ornate. În cartiere cum ar fi Mehala, Iosefin sau Freidorf, se pãstreazã trãsãturile tipice ale satelor tradiþionale de ºvabi bãnãþeni: case mari cu front stradal, frumos ornate ºi cu spaþii verzi în faþa caselor.
Ultimul curent arhitectural care influenþeazã vechiul oraº este cel românesc, introdus o datã cu trecerea Timiºoarei sub administraþie româneascã. Cel mai bun exemplu este Catedrala Mitropolitanã realizatã în arhitecturã tradiþionalã româneascã, în stil moldovenesc. În perioada interbelicã se construiesc ºi noi cartiere de vile în jurul centrului, unde se resimte influenþa stilului modern interbelic, a stilului brâncovenesc sau chiar francez.
Un farmec aparte este dat de parcurile ºi spaþiile verzi ce se întind de-a lungul canalului Bega ºi în toate zonele oraºului. Din acest rațiune Timiºoara a cãpãtat numele de „oraº al parcurilor ºi al trandafirilor”.
Educatie
Învãþãmântul preuniversitar
Învãþãmântul ºcolar se desfãºoarã în 64 de grãdiniþe, cu 498 de educatoare ºi 7095 de copii; învãþãmântul primar ºi gimnazial este organizat în 47 de unitãþi, cu 2401 cadre didactice ºi 35.186 elevi, învãþãmântul liceal, în 34 de unitãþi, cu 1359 cadre didactice ºi 17.472 elevi, cel post-liceal în 11 unitãþi, cu 958 cursanþi, cel de maiºtri în 6 unitãþi cu 267 cursanþi. Reþeaua ºcolarã mai cuprinde douã ºcoli distincte pentru elevii cu deficienþe, o ºcoalã specialã pentru ambliopi, un centru de educaþie specialã ºi un centru pentru învãþãmânt alternativ, prin ªcoala Waldorf, înfiinþatã în anul 1993. Specificul învãþãmântului preuniversitar timiºorean este diversitatea limbilor de predare. Bogata tradiþie multietnicã a oraºului s-a menþinut ºi în mare parte datoritã ºcolilor cu predare în limba germanã, maghiarã ºi sârbã, care, împreunã cu limba românã au o tradiþie ºi o continuitate de aproape 3 secole. În prezent acestor limbi li s-au adãugat în unele unitãþi de învãþãmânt slovaca ºi ucraineana.
Printre cele mai importante licee ºi colegii se numãrã:
Liceul Economic F.S.Nitti,
Colegiul Bãnãþean,
Colegiul Naþional Constantin Diaconovici Loga,
Liceul Teoretic Nikolaus Lenau,
Liceul Grigore Moisil Timiºoara,
Liceul de Muzicã Ion Vidu,
Liceul Pedagogic Carmen Sylva, fost Eftimie Murgu,
Liceul Teoretic Bartók Béla etc.
Universitãþi
Învãþãmântul superior are o tradiþie de aproape 100 de ani, odatã cu înfiinþarea Politehnicii în 1920. De atunci ºi pânã azi Timiºoara a devenit cel mai important pol universitar din vestul þãrii ºi al doilea ca mãrime din þarã.
Universitãþi
Universitatea de Vest
Universitatea „Politehnica” din Timiºoara
Universitatea Banatului
Universitatea de Medicinã ºi Farmacie Victor Babeº
Universitatea de ªtiinþe Agricole a Banatului
Universitatea Tibiscus
Universitatea Creºtinã Dimitrie Cantemir
Universitatea Mihai Eminescu
Universitatea Ioan Slavici
Turism
Timiºoara deþine cel mai amplu ansamblu de clãdiri istorice din România, constituit din ansamblurile urbane ale cartierelor Cetate, Iosefin ºi Fabric. Arhitectura variatã, influenþele barocului Vienez ºi multitudinea de parcuri au adus Timiºoarei, aºa cum s-a spus mai sus, renumele de „Mica Vienã” ºi de „Oraºul parcurilor”. Câteva obiective turistice importante sunt:
Domul din Timiºoara (construit între 1736-1774)Pieþe
Piaþa Unirii
Piaþa Victoriei
Piaþa Libertãþii
Piaþa Maria (locul de unde a pornit Revoluþia românã din 1989)
Piaþa Traian (centru al cartierului istoric Fabric)
Lãcaºuri de cult
Catedrala Mitropolitanã
Domul romano-catolic
Catedrala Millenium
Biserica episcopalã sârbã
Sinagoga din Cetate
Sinagoga din Fabric
Monumente ºi clãdiri
Castelul Huniade
Palatul Dicasterial
Palatul Baroc
Teatrul Naþional din Timiºoara
Baia Publicã Neptun
Palatul Lloyd
Monumente Istorice
Cetatea Timiºoara
Fabric
Iosefin
Biserici
Catedrala Ortodoxã "Sf. Trei Ierarhi"
Domul romano-catolic "Sf.Gheorghe" din Piaþa Unirii
Biserica episcopalã sârbã "Sf Nicolae"
Sinagoga din Fabric
Sinagoga din Cetate (1863 - 1865)
Biserica "Sf. Nicolae"
Biserica romano-catolicã "Sf. Ecaterina"
Catedrala Millenium
Biserica sârbeascã "Sf. Gheorghe"
Biserica "Sf. Ilie"
Biserica greco-catolicã "Naºterea Maicii Domnului"
Spitalul ºi biserica Mizericordienilor
Clãdiri istorice
Castelul Huniade
Palatul Dicasterial
Palatul Baroc
Teatrul Naþional din Timiºoara
Baia Publicã Neptun
Palatul Dauerbach
Palatul Lloyd
Palatul Löffler
Palatul Szechenyi
Palatul Neuhausz
Palatul Weiss
Palatul Merbl
Palatul Hilt
Casa Prinþului Eugeniu de Savoya (1817)
Primãria veche (1731)
Primãria municipiului Timiºoara (fosta ªcoalã superioarã de comerþ - 1914)
Casa cu Atlanþi (inc. sec. XIX)
Casa Contelui de Mercy
Palatul Dejan
Casa Brück
Casa Emmer
Palatul Episcopal romano-catolic
Monumente industriale
Fabrica de Bere (sec XVIII)
Centrala hidroelectricã
Abatorul Comunal (1904 - 1905)
Turnul de apã din Iosefin
Turnurile de apã
Fabrica de tutun (1846)
Alte monumente istorice
Bastionul Maria Therezia
Casa Brück (1910)
Casa cu axã de fier (sec. XVIII)
Casa cu "Pomul breslelor"
Cãminele muncitoreºti interbelice
Cazarma pompierilor din Iosefin
Institutul de Igienã
Liceul Piarist (1908)
Spitalul Militar (1764)
Colegiul Naþional "Constantin Diaconovici Loga"
Facultatea de Mecanicã (1923)
Casa turceascã
Liceul Pedagogic Carmen Sylva (1903) - azi liceul Pedagogic
Statui ºi monumente comemorative
Monumentul Lupa Capitolina (1926)
Monumentul "Sf. Treime" (1740)
Statuia "Sf. Maria" ºi "Sf. Ioan Nepomuk" (1756)
Statuia "Sf. Ioan Nepomuk" (1722)
Pieþe
Piaþa Victoriei
Piaþa Unirii
Piaþa Traian
Piaþa Libertãþii
Piaþa Bãlcescu
Piaþa Maria
Piaþa Plevnei
Pieþe agroalimentare
Piaþa 700
Piaþa Iosefin
Piaþa Badea Cârþan
Muzee
Muzeul Banatului
Muzeul Satului Bãnãþean "Pãdurea Verde"
Muzeul de Artã Timiºoara
Muzeul de Artã Popularã
Muzeul Mitropoliei Ortodoxe a Banatului
Muzeul Episcopiei Romano-Catolice
Muzeul Diocezei Sârbeºti
Muzeul Viorii
Parcuri
Parcul Central
Parcul Libertãþii
Parcul Copiilor
Parcul Rozelor
Parcul Catedralei
Parcul Justiþiei
Parcul Civic
Parcul Botanic
Parcul Alpinet
Parcul Regina Maria
Parcul Mocioni
Pãduricea Giroc
Poduri peste Bega
Podul ªtefan cel Mare (1938)
Podul Metalic
Podul Traian (1916)
Podul Mitropolitului Andrei ªaguna
Podul Michelangelo (1970)
Podul Decebal (1908)
Podul Dacilor (1989)
Podul Mihai Viteazul (1981)
Hoteluri
Hotel Timiºoara
Hotel Casa de la Rosa
Hotel Continental
Hotel Internaþional
Hotel NH Timisoara
Alte puncte de atracþie
Ceasul Floral
Fântâna Punctelor Cardinale
Grãdina Zoologicã
Instituþii publice
Primãria Timiºoara
Prefectura Judeþului Timiº
Teatre
Teatrul Naþional
Teatrul German
Teatrul Maghiar
Teatrul Evreiesc
Teatrul de varã
Teatrul pentru copii ºi tineret Merlin
Cinematografe
Capitol
Studio Eurimages
Timiº
Biblioteci
Biblioteca Universitãþii de Medicinã ºi Farmacie Victor Babeº
Biblioteca Centralã a Universitãþii Politehnica
Biblioteca Centralã Universitarã Eugen Todoran
Biblioteca Judeþeanã
Sport
Stadionul Dan Pãltiniºanu
Centre comerciale
Iulius Mall |
|
