Independentul.MyForum.ro :: Rugaciune Incepatoare

Amaliela · Sirena Cyberspatiului

Rugaciune Incepatoare

RUGÃCIUNILE ÎNCEPÃTOARE
Pregãtindu-se pentru Dumnezeiasca Liturghie, preotul trebuie sã fie împãcat cu toþi oamenii, sã aibã inima curatã ºi sã posteascã din seara precedentã. îndată ce soseºte vremea preotul ºi diaconul intrã în bisericã ºi, stând în mijlocul ei, se pleacã de trei ori cãtre Sfânta Masã ºi diaconul inițiază zicând:
Diaconul: Binecuvânteazã, pãrinte.
Preotul: Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna acum ºi pururea ºi în vecii vecilor.
Diaconul: Amin.
Preotul : Slavã Þie Dumnezeul nostru, slavã Þie.
Împãrate ceresc, Mângâietorule, Duhul ade vãrului, care pretutindenea eºti ºi toate le împlineºti, Vistierul bunãtãþilor ºi Dãtã to rule de viaþã, vino ºi Te sãlãºluieºte întru noi ºi ne curãþeºte pe noi de toatã întinã ciu nea ºi mântuieºte, Bunule, sufletele noastre.
Diaconul: Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fãrã de moarte, miluieºte-ne pe noi. (de trei ori, cu câte o metanie de fiecare datã)
Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh ºi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântã Treime, miluieºte-ne pe noi. Doamne, curãþeºte pãcatele noastre. Stãpâne, iartã fãrãdelegile noastre. Sfinte, cerceteazã ºi vindecã neputinþele noastre pentru sfânt numele Tãu.
Doamne miluieºte, Doamne miluieºte, Doamne miluieºte.
Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh ºi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin
Tatãl nostru, Care eºti în Ceruri, sfinþeascã-se numele Tãu. Vie Împãrãþia Ta. Facã-se voia Ta, ca de pildă în cer aºa ºi pe pãmânt. Pâinea noastrã cea spre fiinþã dã-ne-o nouã astãzi. ªi ne iartã nouã greºelile noastre, cum ar fi ºi noi iertãm greºiþilor noºtri, ºi nu ne duce pe noi în ispitã, ci ne izbãveºte de cel rãu.
Preotul: Cã a Ta este împãrãþia ºi eficacitatea ºi slava, a Tatãlui ºi a Fiului ºi a Sfântului Duh, acum ºi pururea ºi în vecii vecilor.
Diaconul: Amin.
Miluieºte-ne pe noi, Doamne, miluieºte-ne pe noi, cã nepricepându-ne de nici un rãspuns, aceastã rugãciune aducem Þie, ca unui Stãpân, noi, pãcãtoºii robii Tãi, miluieºte-ne pe noi.
Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh ºi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.
Doamne, miluieºte-ne pe noi, cã întru Tine am nãdãjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fãrãdelegile noastre, ci cautã ºi acum ca un Milostiv ºi ne izbãveºte pe noi de vrãjmaºii noºtri, cã Tu eºti Dumnezeul nostru ºi noi suntem poporul Tãu, toþi lucrul mâinilor Tale ºi numele Tãu chemãm.
ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.
Uºa milostivirii deschide-o nouã, binecuvântatã Nãscãtoare de Dumnezeu, ca sã nu pierim cei ce nãdãjduim întru tine, ci sã ne mântuim prin tine din nevoi, cã tu eºti mântuirea neamului creºtinesc.
Cu capetele descoperite ei merg la icoana Mântuitorului, zicând troparul:
Preacuratului Tãu chip ne închinãm, Bunule, cerând iertare greºealelor noastre, Hristoase Dumnezeule; cã de voie ai binevoit a Te sui cu Trupul pe cruce, ca sã scapi din robia vrãjmaºului pe cei ce i-ai zidit. Pentru aceasta, cu mulþumire strigãm Þie: Toate le-ai umplut de bucurie, Mântuitorul nostru, Cel ce ai venit sã mântuieºti lumea.
Se închinã în faþa icoanei ºi o sãrutã. Trec dupã aceea la icoana Nãscãtoarei de Dumnezeu, zicând troparul:
Ceea ce eºti izvorul milei, învredniceºte-ne pe noi milostivirii, Nãscãtoare de Dumnezeu; cautã spre poporul cel pãcãtos; aratã, ca de exemplu de-a pururea; pu terea ta, cã întru tine nãdãjduind, strigãm þie: Bucurã-te, ca ºi oarecând Gavriil, mai-marele voievod al celor fãrã de trup.
Apoi, în acelaºi chip, zicând troparul sau condacul potri vit, ei se închinã icoanei hramului bisericii ºi icoanei hramului sãrbãtorit în ziua aceea. Ei se pot închina ºi la celelalte icoane de pe iconostas. Dacã icoana hramului este aceea a Învierii, ei zic troparul Învierii, glas 6:
Învierea Ta, Hristoase, Mântuitorule, îngerii o laudã în ceruri ºi pe noi, pe pâmânt, ne învredniceºte cu inimã curatã sã Te slãvim.
Apoi mergând în mijlocul bisericii ei stau înaintea sfintelor uºi cu capetele descoperite ºi diaconul zice:
Diaconul: Domnului sã ne rugãm.
Preotul: Doamne, trimite mâna Ta dintru înãlþimea locaºului Tãu ºi mã întãreºte spre slujba Ta ce-mi este pusã înainte, ca neosândit stând înaintea înfricoºãtorului Tãu altar, sã sãvârºesc Jertfa cea fãrã de sânge. Cã a Ta este puterea ºi slava în vecii vecilor. Amin.
Îºi acoperã capetele ºi diaconul zice:
Diaconul: Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh ºi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.
Doamne miluieºte, Doamne miluieºte, Doamne miluieºte. Pãrinte binecu vânteazã.
Preotul: (Duminica): Cel ce a înviat din morþi, (în alte zile): Hristos, Adevãratul nostru Dumnezeu, pentru rugãciunile Preacuratei Maicii Sale, ale celui între sfinþi Pãrintelui nostru Ioan Gurã de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului (sau: ale celui între sfinþi Pãrintelui nostru Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareii Capadociei) ºi pentru ale tuturor sfinþilor, sã ne miluiascã ºi sã ne mântuiascã pe noi ca un bun ºi de oameni iubitor.
Diaconul: Amin.
Se întorc ºi se pleacã spre strãni ºi apoi intrã în altar: preotul prin uºa dinspre miazãzi (în dreapta sa), iar diaconul prin uºa dinspre miazãnoapte (în stânga sa). Când intrã ei zic:
Intra-voi în casa Ta, închina-mã-voi în biserica Ta cea sfântã, întru frica Ta, Doamne, povãþuieºte-mã întru dreptatea Ta, pentru vrãjmaºii mei, îndrepteazã înaintea Ta calea mea.
Dupã ce intrã în altar, se duc premergător Sfintei Mese ºi fac trei metanii. Preotul sãrutã Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce ºi Sfânta Masã, în timp ce diaconul sãrutã numai marginea dinspre sud-vest a Sfintei Mese.
ÎMBRÃCAREA VESMINTELOR
Luând în mâini, fiecare veºmintele sale, preotul ºi diaconul, fãcând trei închinãciuni cãtre rãsãrit, zic:
Dumnezeule, curãþeºte-mã pe mine pãcãtosul ºi mã miluieºte.
Înveºmântarea diaconului
Apoi diaconul îºi þine veºmintele în mâna dreaptã, ºi merge la preot plecându-ºi capul ºi zice
Diaconul: Binecuvânteazã, pãrinte, stiharul dimpreunã cu orarul ºi mânecuþele.
Preotul, binecuvântând, zice:
Preotul: Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna acum ºi pururea ºi în vecii vecilor.
Diaconul: Amin.
Diaconul sãrutã mâna dreaptã a preotului ºi se îmbracã în stihar, zicând:
Diaconul: Bucura-se-va sufletul meu întru Domnul cã m-a îmbrãcat în veºmântul mântuirii ºi cu haina veseliei m-a împodobit; ca unui mire mi-a pus cununã ºi ca pe o mireasã m-a împodobit cu podoabã.
Sãrutând semnul Sfintei Cruci de pe orar ºi punându-l pe umãrul stâng zice:
Diaconul: Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot! Plin este Cerul ºi pãmântul de slava Ta! Osana întru înãlþime! Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru înãlþime!
Apoi se îmbracã perfect cu orarul. Dupã aceasta ia mânecuþa dreaptã, sãrutã semnul Sfintei Cruci de pe ea ºi o pune la mânã zicând:
Diaconul: Dreapta Ta, Doamne, s-a preaslãvit întru tãrie; mâna Ta cea dreaptã, Doamne, a sfãrâmat pe vrãjmaºi ºi cu mulþimea slavei Tale ai zdrobit pe cei potrivnici.
Apoi luând mânecuþa stângã sãrutã semnul Sfintei Cruci de pe ea ºi zice:
Diaconul: Membrele Tale m-au fãcut ºi m-au zidit; înþelepþeºte-mã ºi mã voi învãþa poruncile Tale.
Diaconul merge la proscomidiar ºi pune sfântul disc în stânga lui, potirul în dreapta ºi pe celelalte la îndemânã. Îl aºteaptã pe preot.
Înveºmântarea preotului
Luând stiharul în mâna stângã preotul face trei metanii spre rãsãrit ºi îl binecuvânteazã, zicând:
Preotul: Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.
Dupã ce sãrutã semnul Sfintei Cruci de pe el, se îmbracã cu el zicând:
Preotul: Bucura-se-va sufletul meu întru Domnul cã m-a îmbrãcat în veºmântul mântuirii ºi cu haina veseliei m-a împodobit; ca unui mire mi-a pus cununã ºi ca pe o mireasã m-a împodobit cu podoabã.
Luând epitrahilul, îl binecuvânteazã, sãrutã crucea de pe gulerul epitrahilului ºi îl pune pe dupã gât, zicând:
Preotul: Binecuvântat este Dumnezeu, Cel ce varsã harul Sãu peste preoþii Sãi, ca mirul pe cap, ce se pogoarã pe barbã, pe barba lui Aaron, ce se pogoarã pe marginea veºmintelor lui.
Luând brâul, îl binecuvânteazã, sãrutã crucea de la mijlocul lui ºi se încinge cu el, zicând:
Preotul: Binecuvântat este Dumnezeu, Cel ce mã încinge cu vigoare ºi a fãcut fãrã prihanã calea mea, Cel ce întocmeºte picioarele mele ca ale cerbului ºi peste cele înalte mã pune.
Luând mânecuþa dreaptã, sãrutã semnul Sfintei Cruci de pe ea ºi o pune la mânã zicând:
Preotul: Dreapta Ta, Doamne, s-a preaslãvit întru tãrie; mâna Ta cea dreaptã, Doamne, a sfãrâmat pe vrãjmaºi ºi cu mulþimea slavei Tale ai zdrobit pe cei potrivnici.
Apoi luând mânecuþa stângã sãrutã semnul Sfintei Cruci de pe ea ºi zice:
Preotul: Brațele Tale m-au fãcut ºi m-au zidit; înþelepþeºte-mã ºi mã voi învãþa poruncile Tale.
Dacã este protosinghel sau are vreun alt rang bisericesc, luând bederniþa, o binecuvânteazã ºi, sãrutând-o, o pune zicând:
Preotul: Încinge sabia Ta peste coapsa Ta, Puternice, cu podoaba Ta ºi cu frumuseþea Ta ºi încordeazã ºi bine sporeºte ºi stãpâneºte pentru adevãr, blândeþe ºi dreptate. ªi minunat Te va povãþui dreapta Ta, totdeauna, acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.
Luând apoi felonul (sfita), îl binecuvânteazã, sãrutã crucea de pe el, se îmbracã, zicând:
Preotul: Preoþii Tãi, Doamne, se vor îmbrãca întru dreptate ºi cuvioºii Tãi întru bucurie se vor bucura, totdeauna, acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.
La sfârºit, îºi spalã mâinile, zicând:
Preotul: Spãla-voi între cei nevinovaþi mâinile mele ºi voi înconjura altarul Tãu, Doamne, ca sã aud glasul laudei Tale ºi sã spun toate minunile Tale. Doamne, iubit-am bunã-cuviinþa casei Tale ºi locul sãlãºluirii slavei Tale. Sã nu pierzi cu cei necredincioºi sufletul meu ºi cu vãrsãtorii de sânge viaþa mea, în mâinile cãrora sunt fãrãdelegile; dreapta lor s-a umplut de daruri, iar eu întru nerãutatea mea am umblat. Izbãveºte-mã, Doamne, ºi mã miluieºte. Piciorul meu a stat întru dreptate; în biserici Te voi binecuvânta, Doamne.