Independentul.MyForum.ro :: REVERII ADVERSE...poezii de Mihai LEONTE

Mihai LEONTE · reporter

Va prezint placheta tiparita REVERII ADVERSE, lansata la 19 ianuarie 2001

Mihai LEONTE · reporter

DRAGĂ CITITORULE,

Parcurgând în clipele de răgaz ceea ce am scris, îţi vei pune întrebarea firească, cine o mai fi şi ăsta?
Sigur nu am pretenţia de a fi cineva. Am fost şi am rămas un om simplu, plecat nu de la opincă, ci de la copilul desculţ, care de la Sfântul Gheorghe şi până la Ziua Crucii umblam desculţ şi eram foarte fericit că piciorul nu-mi era încorsetat de nimic.
Carte am învăţat mai mult iarna, dar ceea ce învăţam odată nu mai uitam. Nu aveam toate cărţile, dar îndată ce le găseam le citeam şi le ţineam minte. Regret că nu am ţinut un jurnal, căci acum pe urmă trecerea anilor, mi se pare că tot ce aş scrie nu ar mai fi autentic. Din poeziile scrise, acum când le-am tipărit, nu am schimbat aproape nimic. Fiecare poate încerca să scrie, făcându-şi din asta un crez. Trebuie însă să citeşti mult, trebuie să cauţi mereu şi poate vei reuşi. Nu vă feriţi să scrieţi, căci scrisul persistă un document.
Tu cititorule, gândeşte-te că propria ta conştiinţă îţi va fi întotdeauna judecătorul suprem. Sigur, cei care m-au învăţat carte nu mai sunt. Le păstrez o veşnică recunoştinţă, căci adevăratul mormânt se află în sufletul fiecăruia dintre noi. Citind ceea ce am scris, veţi găsi părţi din mine şi regret că nu am reuşit să vă dau mai mult.
Personal nu mă pot autodefini, pentru că nu-mi găsesc adevăratele valenţe. Din poeziile scrise unii cititori mi-au găsit faţete pe care sincer fiind, eu nu mi le-am descoperit. Să fie aceasta sclipirea diamantului neşlefuit? Singurul regret pe care îl am, este că nu mi-am folosit momentul pe care l-am avut în faţă.
Sfatul pe care îl dau celor ce vor citi scrierile mele, este să se folosească de acea sfântă trinitate: muncă, recreaţie, odihnă.
Vă doresc multă sănătate şi optimism!
Mihai LEONTE

Mihai LEONTE · reporter

O, TU MINĂ ZEITATE

O, tu mină zeitate nesătulă
Cu multe capete de galerii
Tu îţi devori lipsit de vreo milă
Ai pământului copii.

Nu ţii cont de sentimente,
De ceea ce rămâne în urma ta
Îţi îngropi în sedimente,
Pe cei ce te-au conceput aşa.

Zeiţă, tu ne dai doar bogăţii
Argint, aur, diamante,
Transformate-n bijuterii
Pentru sferele înalte.

În jurul tău sunt plăceri şi jale
Având secrete neelucidate
Din întuneric aduci lumini în cale
Dar curmi şi vieţi nevinovate.

Viaţa merge înainte
Nimeni nu o va opri cândva
Şi dacă mai sunt şi accidente,
Cine te poate condamna ?