| Amaliela |
| Sirena Cyberspatiului |
 |
| |
| Data inscrierii: 14/Oct/2006 |
| Mesaje: 1496 |
| Localitate: Unguroaica, Oradea |
|
|
|
 |
|
 |
|
Pestele spada - iubitor de ape linistite
Pestele spada da culoare acvariului dumneavoastra
Pestele spada (Xiphophorus helleri) este raspândit in America Centrala, din Guatemala pâna in sudul Mexicului. Forma originala este de alură verde, asa-numitul „Xipho verde“, dar in urma xipho selectiilor repetate au aparut mai multe varietati coloristice: xipho rosu cu coada neagra, xipho rosu cu ochii rosii, xipho albinos, simpson xipho - cu aripa dorsala alungita, tuxeto - cu o banda neagra ce se intinde de la baza pedunculului caudal pâna la marginea operculului (poate fi rosu sau verde), xipho obscur - provenit din tuxeto, la care banda laterala neagra este cumplit de mult latita acoperind in intregime flancurile trupului si partea din afara a aripioarelor, care ramân transparente, berliner - cu puncte negre dispuse neregulat pe fondul rosu al corpului, xipho voal - la care aripioarele perechi si neperechi sunt mult alungite.
Ca dimensiuni, femela ajunge la 12 cm, masculul fiind mai mic. Dimorfismul sexual este evident, masculul având inotatoarea anala modificata intr-un organ numit gonopodiu. La varietatile voalate gonopodiul creste foarte mult, devenind, din aceasta cauza, inoperant. Dimorfismul se mai manifesta si prin existenta la mascul a unei prelungiri in forma de spada a radiilor de la baza inotatoarei caudale, popular fiind numit si „pestele cu spada“. Trebuie subliniat un înfățișare captivant legat de dimorfismul sexual si de raportul dintre sexe. Este vorba de reversibilitatea sexelor si de disproportia intre sexe la depunere. La un moment dat o femela bine dezvoltata isi poate modifica profilul corpului, ii apare spada si gonopodiul, transformându-se in mascul. Acest fenomen este observat si la alte specii vivipare (Xiphophorus maculata). Datorita unor factori externi (pH) au loc modificari fiziologice care transforma femela in mascul, fenomenul fiind reversibil: un astfel de mascul fals se poate transforma inapoi in femela, putând naste din nou pui.
Prefera un bazin cu multe plante
In natura, pestele spada traieste in ape lent curgatoare. Aceste râuri trec peste soluri care pot fi mai mult sau mai putin acide si se varsa in mare, unde sunt mai alcaline. Deci pestii au preferinte pentru apa neutra, usor alcalina. Prefera un bazin cu multe plante si cu o apa obisnuita (de la robinet), bine oxigenata si filtrata. Fiind un peste cu un metabolism ridicat, prefera bazine mai mari (50-80 l). Sunt pesti activi, pot trai in acvarii comune, dar manânca puii mai mici de 1 cm. Masculii sunt agresivi, iar in acvariu se realizeaza o ierarhie a masculilor, cel mai mare si mai puternic devenind masculul dominant, care are întâiul acces la hrana si imperechere. Manânca atât hrana vie, cât si uscata. Cu cât hrana are in compozitie material vegetal cu un continut sporit de carotenoizi, cu atât nuanță rosie este mai intensa.
Inmultirea este foarte usoara.
Recomandari pentru inmultire
Cu trei-patru zile inainte de data estimata a nasterii femela se va separa intr-un acvariu cu numeroase plante, cu o apa bine filtrata si aerisita. In aceasta perioada femela va fi hranita cu hrana vie, variata. Se va tine cont ca dupa o hranire unilaterala cu tubifex femela se va ingrasa si va naste un numar redus de pui, iar din acestia multi vor fi neviabili. Dupa doua-trei nasteri, femela poate naste intre 100-250 de pui. Dupa nastere femela se va scoate pentru a nu mânca puii. La varietatea „berliner“ se poate observa o concentrare a pigmentului întunecat (melanina) in partea posterioara a corpului. In situatia in care petele metalice se extind destul de mult, jumatatea posterioara a corpului devine neagra, acesta fiind un semn de degenerescenta. Caracterul este ereditar cu atât mai mult cu cât sunt incrucisati pesti inruditi intre ei.
Deci in cazul in care se continua aceste incrucisari apare o maladie genetica, „melanosarcom“ sau cancerul pigmentului negru, care se manifesta prin distrugerea dorsalei si codalei, atacând si pedunculul caudal. Ca exemplu, incrucisând un mascul „berliner“ cu o femela „albinos“ putem obtine urmatoarele varietati de pui: berliner - care au involuat si care au prezentat fenomenul melanosarcomic, rosii cu ochii rosii - dar cu multe pete albe (in locul celor negre), albinosi - care s-au dezvoltat normal. Se poate intâmpla ca dorsala si caudala sa lipseasca chiar de la nastere. Deci este indicat sa se evite incrucisarea intre pesti extraordinar de inruditi intre ei (pentru a evita consangvinizarea) sau incrucisarea intre pesti ajunsi la capatul selectiei artificiale.
Sursa: Gazeta de Sud |
|
