Independentul.MyForum.ro :: One-shot by me

Theia Ale · reporter junior

Deci voi posta aici one-shot-uri .. Povesti facute pe moment, care nu lasa loc unei continuari.. [sanse mari sa le mai fi vazut pe un alt forum, pe care il frecventez..]

Reflexie

Cerul cenusiu parea ca plange odata cu ea. In ochii ei nu se citea nimic. Norii mari, prafuiti, se oglindeau in albastrul lor. Ploaia cadea ironica pe trupul ei obosit. Statea in iarba uda si privea cerul. Nu intelegea de ce viata isi batuse joc de ea.. Niciodata nu se aventurase in jocurile de noroc ale acesteia. Mereu a stat cuminte in spatele geamului vitrinei in care isi dusese viata pana atunci. Totul era roz si stralucitor. Zambete calde si blande. Fete bine-voitoare, imbratisari protectoare.. Totul se pierduse in cele din urma, cand ultima persoana alaturi de care jurase sa isi petreaca viata i-a intors spatele. Insa nu Skye era vinovata.. Nu, ea era doar victima betiei unui idiot care luase din greseala cheile unei masini. Ce mod stupid de a iesi din cercul vietii.. Ce mod patetic de a muri..

***

Pamantul mustea deja de apa, insa norii se mai scuturau inca de grijile ascunse in stropi. Se ridica si se uita uimita in jur. Nu constientizase ca norii isi spuneau amarul intr-o limba necunoascuta. De abia acum simtii raceala atmosferei si apa din haine. Se dezmeticii si se indrepta spre o banca. Se afunda in noroi pana la glezne..
Naiba sa il ia de pamant.. spuse ea iritata inaintand cu greu.
Trantindu-se pe banca isi indrepta iar privirea spre cer..
Skye, iti promit ca nu va scapa nepedepsit.. Locul tau era aici.. .. sopti ea incet. Incerca sa isi imagineze ce i-ar fi raspuns, dar nu reusea. Prietena ei fusese mereu mai matura ca ea. Insa in acelasi timp era reflexia ei, cum si ea era reflexia lui Skye.. Fiecare era oglinda celeilalte, iar asta nu se va putea schimba.. niciodata.. Oare? .. oare chiar am fi ramas impreuna daca nu eram despartite? E un test? .. Ce test totusi? Pana acum a dat atatea teste ale vietii.. si le-a picat pe toate. Parintii ei au parasit-o involuntar cu cativa ani in urma, din cauza prabusirii avionului in care se aflau.. De alte rude nu auzise. Skye era ultima persoana care o mai sprijinea. Acum si prietena ei disparuse. Ultima pierdere parca ii daduse o palma care o trezise la realitate. Viata nu e niciodata buna.. Te soca mereu, iar uneori o privesti ca pe felul noua.. Insa gustul amar al obstacolelor trecute iti revine de cate ori astea se repeta in mod ironic si nesfarsit parca..

~***~

"Miah ?"
Nici un raspuns.
"Miah?"
"Ce e Skye ?" intreba usor iritata tanara.
"Ma gandeam.." raspunse Skye, ignorand nota de plictiseala din vocea prietenei sale.
"La cum sa trezesti pe cineva? comenta somnoroasa.
"Nu.. Ma gandeam daca vom fii mereu una alaturi de cealalta.. Ma gandeam daca o sa ajungem sa fim nevoite sa ne despartim si sa nu ne mai intalnim.. Ma gandeam daca vom fii mereu acolo sa ne sustinem una pe cealalta.. Ma gandeam daca un lucru bun nu se sfarseste niciodata.. Suna stupid.." medita ea.
"Nu e stupid.. asta l-am intrebat odata pe..", sfarsitul propozitie il stia deja.
"Nu e si nu va fii niciodata acelasi lucru.. Situatia e diferita.. o prietenie are mai numeroase sanse sa fie pentru totdeauna.. Voi face tot posibilul sa nu te parasesc..

~***~

Statea pe cimentul uscat, sprijinindu-si capul de cruce. Avea fata palida si ochii plini de resentimente..
"Ai spus ca nu ma vei parasi niciodata.." articula ea, marturisindu-si tristetea obiectelor din jur. Statea acolo de mult timp si parea ca impietrise si ea.. Ochii s-au inchis, iar ea a cazut intr-un somn adanc si linistit.. Poate totul se va limpezi in cele din urma..
#
Oglinda perfectiunii a fost sparta.. Nu a fost niciodata solida, linistea ii era tulburata la cea mai mica adierea a vantului. Suprafata era asemanatoare unui iaz limpede.. Reflexia a disparut, unindu-se cu cea care a provocat-o.. Nu mai varsa lacrimi.. nici macar cu sufletul.. Tu esti eu, eu sunt tu.. Mereu impreuna in inima ta.. Ceea ce vezi e doar o iluzie.. Miah, trezeste-te, nu te-am parasit.. Sunt langa tine.. sunt cu tine.. pentru totdeauna..
#
Deschise ochii. In jur aparu imaginea familiara a unei camere.
"Skye.." murmura ea. Sari din pat si intra grabita in baie. Se lovi de usa si se impiedica de prag. Scuipa o injuratura si sari in fata oglinzii, sprijinindu-si mainile de chiuveta. Reflexia ii facu cu mana. Se sterse la ochi si se mai uita odata. La fel..
"Skye?" intreba naucita. Vocea ii tremura. O urma de neincredere se arata in ea.
"A trecut ceva timp Miah.. Credeam ca o sa sfarsesti traind in iluzia aia.." chicoti imaginea. Nu se purta ca o.. reflexie obisnuita. Ochii ei albastrii nu erau mariti si mirati, pe buze avea un zambet cald, prietenesc, mainile stateau relaxate langa corp..
"Asa vei fii de acum in colo?" intreba Miah.
"Draga mea prietena, ti-am promis ca nu te voi parasi.. Imi voi tine promisiunea mereu. Vom fii mereu alaturi de tine, desi fac parte din tine.."
"Dar erai o persoana reala.."
"Ti-am mai spus ca traiai intr-o iluzie.. De fapt se numeste altfel, dar nu vreau sa te sperii acum.."
"Dar.. dar acolo ai murit..!" exclama sfarsita tanara. Se uita exasperata la chipul din oglinda.
"Nu.. a fost semnul ca in sfarsit te vei trezi, cand eu de acolo va disparea.. Ai mult de recuperat, momentul ti-a rapit ceva din viata.."
"Cum de stii atatea ? Eu nu imi amintesc nimic, in afara de .."
"Toata omenirea are mici secrete, nu-i asa?" raspunse Skye, facandu-i cu ochiul si zambind mai cald, daca era posibil.

***

"Miah! Mi-a fost dor de tine.." spuse o iubită placuta la vedere, ce parea ca nu are mai mult de 30 de ani, desi tocmai implinise 37. Trasaturile fine ale fetei, parul buclat si auriu, ochii fericiti si blanzi..
"Mama .."

Theia Ale · reporter junior

Privind inainte..

"Thea?"
"Hm ?"
"Ce ai?"
"Nu te interesaza!"
"Nu fi rea!"

Inchise telefonul si se tranti pe pat. "Nu fi rea..", rabufni ea dezgustata.. "Eu sa nu fiu rea? Atat de scurta ii e memoria? Nu se gandeste ca el.. El e raul in persoana in momentul asta ?.. "

Frunzele cadeau. Vantul le purta prin aer, pana cand gravitatia isi spunea cuvantul. Ajunse jos nu mai aveau nici o speranta la un zambet, la o atingere. Totul se sfarsea cand ajungeau pe pamantul cald. Norii isi mai scuturau grijile deasupra orasului, facand unii locuitori sa scuipe cate o injuratura si sa apuce umbrela inainte sa iasa din casa. Altii subestimau puterea unei ploi de toamna si plecau viteji, doar in haine simple, permeabile ca hartia. Cand se intorceau, erau mai uzi ca un burete scufundat intr-o galeata.

Viata ei parea ca ajunge la un capat cu fiecare toamna care rasarea. Ploile ii stergeau zambetul de pe buze in aceste clipe, desi cu un an in urma, nici un potop nu ar fi sters fericirea de pe chipul ei. Vantul puternic dadea viata capetelor esarfei verzi.. Esarfa pe care Rhys i-o daruise. Isi stapani lacrimile care o faceau sa se simta patetica si cu miscari neordonate o scoase de la gat si arunca materialul verde cat colo. Acesta fu purtat de vant o vreme. Thea privi indelung goana verdelui, pana cand distanta il inghiti in mod ironic. Dintr-un impuls neinteles pasii o purtara pe drumul esarfei..

***

Statea plictisit pe o banca. Se uita cu o urma de tristete la telefon, sperand ca pana la urma ii va trimite ceva.. orice. Pierdut in ganduri se intreba ce facuse."Sper ca nu e iar ceva stupid..". Aruncadu-si privirea dintr-o parte in alta zari o umbra verde agatata de tulpina unui copac amortit. Instinctiv se ridica si se repezi sa ridice esarfa. O recunoscu imediat.. "De ce..?"

***

Incepu sa alerge in cele din urma, insa se oprii brusc cand dadu cu ochii de el. Avea esarfa ghemotocita in mana. "Sprijina copacul acum.. poate infiinteaza o organizatie de aparare a copacilor..", comenta ea, sperand ca va alunga valul de nostalgie. Impietrise acolo, uitandu-se la persoana pe care o iubise cel mai mult pe lume. Insa aceea persoana, aproape inevitabila o ranise.. Ochii ii inotau in lacrimi, insa refuza sa planga.. Nu avea de ce sa planga! Il mai privi odata.. Parea ca nu o observase. Statea cu fata ascunsa si cu genunchii la piept. Ar fi vrut sa ia esarfa inapoi, vantul batea din ce in ce mai tare.. Insa vantul devena cea mai mica problema.
Norii se materializasera din senin deasupra lor. O ploaie marunta ii spala fata intrebatoare.

***

"E aici.."

***

Sperase ca macar odata sa nu isi urmeze inima. Insa se lasa din nou in bratele nesigure ale unei rezolvari neasteptate. "Inspira, Expira..".Se aseza in genunchi si intinse mana tremuranda. O aseza peste mana lui, in care tinea si esarfa. Rhys ridica privirea. Ochii lui caprui o priveau tristi.
"Vino..a inceput sa ploua.", sopti ea. Il privea fix. Insa el nu se clinti. Ii sustinea privirea tacut.
"Haide..", il ruga ea.
Rhys insa nu reactiona. Se juca cu ea? Se ridica si isi scutura pantalonii. Nu intelegea de ce a incercat.. Insa nu putea sa plece pur si simplu.. Un gand isi facu loc printre alte cascade de idei in capul ei. Aparuse neasteptat.. Daca totul era doar un zvon? .. Atunci ea era cea rea. Nici macar nu discutase cu el.. Alte lacrimi amare inecara ochii. Tremura, insa intelegand gresala se pierdu in intrebari. Vroia sa o inghita pamantul.. Vroia sa apara un pitic care sa ii spuna cum sa rezolve prostia pe care o facuse.. Vroia ca trecutul sa fie nimic mai mult decat o tabla pe care scriem cu creta.. Vroia un burete.. Isi misca buzele si sopti cu o voce tremuranda:
"Te iubesc.." E amuzant cum doua cuvinte transforma o situatie tensionata in una haioasa. Pe fata lui aparu o expresie mirata, fericita insa in acelasi timp socata, ca si cand cineva i-ar fi dat o tigaie in cap. Pacat ca o suta de cuvinte nu vor egala niciodata o imagine..
"Si eu.. niciodata nu va fi altfel..", murmura Rhys. Thea cazu iar in genunchi si il imbratisa. Era mai fericita decat fusese pana acum.. Iarasi ironia situatiei iri arata cat de plina de surprize e viata. Ploaia nu mai conta. Ii lega esarfa la gat si apoi se ridicara amandoi. Era imposibil sa inteleaga de ce se gandise tocmai in timpul potrivit la acel lucru. Si mai imposibil de inteles era puterea ei a crede in el.. Poate..

***

Ploaia se opri treptat. Norii dezvaluira albastrul cerului si limpezimea lui. Singurele modele de viata care plangea, de fericire, erau copacii. La fiecare adiere de vant stropeau trecatorii nedumeriti, care isi inaltau privirea cu teama spre cer. Se linisteau la vederea claritatii lui. Dupa ploaia de toamna, totul parea mai proaspat, mai plin de viata ca niciodata..
"Rhys.." murmura Thea.
"Hm..?"
"Imi pare rau.." sopti ea, uitandu-se in ochii lui. In privirea lui descoperea o lume perfecta.. "Insa descrierea acesteia devine patetica si penibila..", gandi ea. Tanarul nu raspunse in cuvinte. Un zambet intelegator i se construi pe fata. Thea rase usor si il imbratisa iar. Cat de aproximativ a fost sa faca o greseala stupida, care i-ar fi zdruncinat increderea. O greseala care i-ar fi transformat adolescenta intr-o perioada inutila.. O greseala absolut idioata pe care nu trebuie sa o mai repete.. Cata drama pentru un zvon idiot.. Cat efort pentru lacrimi false.. Cate minciuni si prostii iti pot auzii urechile in ziua de azi..

***

Rhys zambea, insa Thea nu vedea in spatele plasticitatii acelui zambet atent construit.. Ea credea ca totul e un zvon de la temelie pana la varf. Se insela amarnic. Totul are ceva adevarat la baza.. Chiar daca restul e inflorit. Nu va mai repeta nici el greseala, niciodata. O va apara de toate grijile. Insa nu o va inchida intr-un turn de piatra. Va fii mereu langa ea, oricat de stupid, patetic si neadevarat ar suna..

"Imi pare rau..", soapta fu purtata de vant, pana cand ecoul ei se pierdu in neant. Spera ca macar jumatate din sinceritatea cu care spusese cuvintele sa ajunga in inima ei. Poate asa va fii capabila sa-l ierte cu adevarat cand va afla in cele din urma..

"Te iubesc.."