| Alya |
| ~DIABOLO~ |
 |
| |
| Data inscrierii: 30/Noi/2006 |
| Mesaje: 182 |
|
|
|
|
 |
|
 |
|
Sacul de dormit vascos al pestelui-papagal
Pestele-papagal din oceanele tropicale si subtropicale isi face un adapost de noapte intr-un sac de dormit din mucozitati. In timp ce alti pesti fie motaie, culcati pe o parte, sau se sprijina de pietre, fie se adapostesc temporar in crevase sa se svarcolesc in namol moale, pestele-papagal doarme intr-un cocon facut de el.
Pentru a-si face “sacul de dormit”, pestele-papagal secreta o gelatina transparenta care ii infasoara incet corpul.
Procesul dureaza o ora si cat tot atat ca sa iasa din sac in ziua urmatoare. Coconul inabusa de asemenea mirosul pestelui, pentru ca asta sa nu fie reperat de pradatori ca tiparii.
In timpul zilei, pestele-papagal isi foloseste “ciocul” de papagal, format prin fuziunea dintilor din fata, pentru a scurma in pietre si corali, in cautarea hranei.
Bufnita care sta sub pamant
Majoritatea pasarilor muncesc mult pentru a-si construi cuibul, dar nu si bufnita cu vizuina din America. Cea mai terestra dintre bufnite se deplaseaza in tuneluri subterane sapate de alte animale in pasunile si deserturile celor doua Americi. Gata facute, nevazute si ferite, aceste gauri subterane reprezintă locuri excelente de cuibarit. Bufnita isi face cuibul captusit cu iarba intr-o gaura, la 1 m sub pamant, la capatul unui tunel serpuit de 3 m lungime.
In Florida, bufnita cu vizuina poate, la nevoie, sa-si scurme singura un tunel propriu in solul nisipos, folosindu-si ghearele. In alte parti, ucide proprietarul – veverita de pamant sau cainele de prerie – si apoi se muta in ea. |
|
