| Amaliela |
| Sirena Cyberspatiului |
 |
| |
| Data inscrierii: 14/Oct/2006 |
| Mesaje: 1496 |
| Localitate: Unguroaica, Oradea |
|
|
|
 |
|
 |
|
De extrem multã vreme omul a fost nevoit sã transmitã informaþii la distanþe mari. În antichitate, semnalele cu susținerea focurilor constituiau singura cale de comunicare, ºi aºa s-a aflat de cãderea Troiei sau Ierusalimului. Totuºi cele douã revoluþii care au schimbat substratul civilizaþiei omenesti au fost :
Revoluþia Tehnologicã
Revoluþia Tehnologicã a constituit un salt în modul de a imagina ºi implementa o invenþie, precum si de a utiliza maºinile pentru producþie.
Revoluþia Electronicã
Revoluþia Electronicã, deºi mai puþin cunoscutã ºi recunoscutã, a fost nespus de importantã. Consecinþa cea mai importantã a revoluþiei electronice, a constituit-o apariþia radioului. În primii ani de dezvoltare, comunicaþiile radio au fost numite telegrafie sau telefonie fara fir, expresii care nu au rezistat în timp, si care au fost înlocuite cu termenul generic radio.
Cea mai largã folosire a radioului o constituie radiodifuziunea, cu al sãu caz particular, ºi de mare amploare televiziunea. Totuºi, domeniile principale ale radiocomunicaþiilor , inclusiv cele spaþiale, îl reprezintã în continuare radiotelegrafia ºi radiotelefonia. Un subdomeniu de largã prezenþã în radiodifuziune este constituit de tehnica redãrii ci înaltã fidelitate a sunetului.
Începuturile radioului s-au cristalizat in urma fenomenelor fizice, în special electrice, cercetate de pionierii acestei ramuri fascinante, cum ar fi Ampère, Gilbert, Volta, Faraday, Maxwell, Kelvin, sau Cavendish. Este unanim admis cã primul care a fost în masurã sã realizeze o emisie ºi o recepþie de unde radio a fost fizicianul german Heinrich Hertz în 1887, care s-a bazat pe propriile studii de fizicã teoreticã, la care s-au adãugat cele ale predecesorilor sãi în distinct Maxwell. Un alt pionier care a contribuit la progresul radioului, a fost fizicianul rus Aleksandr Stepanovici Popov, cu al sãu înregistrator de furtunã , 1895, care a concretizat primele recepþii sistematice, fiind si cel cãruia i se atribuie inventarea antenei. Guglielmo Marconi, sistematizând datele de pânã la el, a oferit lumii, în 1896 primul sistem practic de emisie si receptie bazat pe undele electromagnetice, bazat pe aparatul lui Tesla. Ulterior, în 1943, a fost recunoscutã prioritatea savantului Nicolae Tesla asupra acestei invenþii (1893)(Tesla: „Marconi e un bãiat bun. Lasã-l sã continue. Foloseºte 17 din patentele mele”). ªi totusi… SUA atribuie în 1865-1866 dr. Mahlon Loomis, un dentist din Philadelphia, dobândirea primei transmisiuni fãrã fir, în statul Virginia de Vest prin eliberarea unui document oficial nr. 129971/30 iulie , ºi pune problema exploatãrii comerciale a fenomenului. Astea au fost chiar înaintea experienþelor lui Hertz, ºi chiar a celebrului articol al lui Maxwell din revista Philosophical Transactions în anul 1865, care se intitula “A Dynamical Theory of the Electromagnetic Field”.
În 1843 ia fiinþã primul serviciu telegrafic prin fir, între Washington ºi Baltimore, dupa ideea pictorului american Samuel Morse, iar din acel moment nu a mai ramas de fãcut decât suprimarea cablului electric, ceea ce s-a ºi întâmplat câþiva ani mai târziu. În anul 1870 J.C. Maxwell demonstreazã matematic existenþa undelor electromagnetice ºi probabilitatea acestora de a se propaga cu viteza luminii (300.000 km/s), întarind astfel ipoteza (nouã la vremea ei), cã ºi lumina este tot o oscilaþie electromagneticã. În sfârºit, Giuliemo Marconi reuºeºte pentru prima datã sã transmitã o telegramã de 26 de cuvinte între Glacebay Canada ºi Poldhor Anglia (3122 km), punând astfel bazele unei realitaþi, radiocomunicaþiile.
În facerea unei transmisii radio intervin douã tipuri de echipamente. Primul este echipamentul de emisie, care are rolul de a emite in eter informaþia utilã. Acesta, preia informatia de voce sau alta sursã, printr-un microfon, o aplica unui amplificator pentru ai amplifica semnalul, iar apoi semnalul este direcþionat catre un modulator. Aici are loc un amestec al semnalului util, cu un semnal de radiofrecvenþã, provenit de la un oscilator local. Din acest etaj, semnalul este injectat în etajul de radiofrecvenþã ºi apoi direct în antenã.
Dupã ce semnalul a fost astfel transformat in radiaþie electromagneticã, intrevine al doilea tip de echipament, cel mai cunoscut, ºi anume echipamentul de recepþie sau mai pe redus radioul. Aici, semnalul captat de antena receptorului, este demodulat, ºi apoi transmis unui amplificator de joasã frecvenþã. Difuzorul este ultimul element care mai intervine între radioreceptor si urechea umanã. Dupã tipul de modulaþie al undei electromagnetice, întâlnim doua feluri de modulaþie. Acestã frecvenþã modulatoare este asiguratã de oscilatorul local al echipamentului din care face parte. Întâlnim Modulaþia în amplitudine AM, ºi Modulaþia în frecvenþã FM. |
|
