Independentul.MyForum.ro :: Dragobetele sarbatoarea tineretii si a iubirii!

Amaliela · Sirena Cyberspatiului

Dragobetele sarbatoarea tineretii si a iubirii!

Cand se serbeaza Dragobetele?

Pe vremuri, in preajma zilei de 1 martie, cel mai adesea pe 24 februarie, oamenii tineau sau faceau Dragobetele (Ziua Indragostitilor, Cap de primavara, Logodnicul Pasarilor). Probabil ca luna februarie era considerata luna de primavara, iar ziua de 24 era inceputul anului agricol (uneori ziua iesirii ursului din barlog). Este momentul in care natura se trezeste, pasarile isi cauta cuiburi, iar oamenii, in deosebit tinerii, intra si ei in rezonanta cu ea.

Obiceiuri

Dimineata devreme, tineretul se imbraca in haine de sarbatoare si daca vremea era urata se adunau in cete pe la casele unora dintre ei. Daca vremea era frumoasa, ieseau afara din sat. Baietii strangeau lemne pentru foc iar fetele culegeau flori de primavara care apoi erau utilizate in descantecele de dragoste. Prin unele locuri, exista obiceiul ca fetele mari sa stranga apa din omatul netopit sau de pe florile de fagi. Aceasta apa, pastrata cu mare grija, avea proprietati magice, spunandu-se ca este nascuta din surasul zanelor, putand face fetele mai frumoase si mai dragastoase. Daca nu era omat si fagi se folosea banala apa de ploaie sau cea de izvor, aceasta facandu-se atunci cand Dragobetele se tinea in luna martie.

In jurul focurilor aprinse pe dealurile golase din jurul satelor, fetele si baietii discutau vrute si nevrute. Insa cel mai adesea se spuneau glume cu substrat erotic. Fetele cum simteau apropierea pranzului, incepeau sa coboare spre sat. In sudul Romaniei aceasta goana se numea zburatorit. Conform obiceiului fiecare baiat urmarea fata care ii cazuse draga. Daca flacaul era iute de picior si fetei ii placea respectivul urmaritor, atunci avea loc o sarutare mai indulgenta in vazul tuturor, acest sarut simbolizand logodna luidica a celor 2 cel putin pentru 1 an de zile. Demulte ori astfel de logodne prefatand logodnele adevarate.

Daca nu se facea Dragobetele se credea ca tinerii nu se vor mai putea indragosti in anul care urma. In plus un semn rau era daca o fata sau un baiat nu intalneau la Dragobete macar un reprezentant al sexului opus. Opinia generala fiind ca tot anul respectivii nu vor mai fi iubiti.

Maturii aveau partea lor in cadrul Dragobetelui. Astfel femeile credeau ca e deajuns sa puna mana acum pe un barbat strain de sat si deveneau dragi barbatilor in tot anul care urma. Femeile mai aveau grija sa dea mancare buna rataniilor din curte dar si pasarilor cerului. Nici o vietate nefiind sacrificata la Dragobete.

Dragobetele era inchipuit ca fiind un flacau voinic, puternic, frumos si tare iubitor, putand fi intalnit prin paduri. Unele fete si femei doreau chiar sa fie pedepsite de Dragobete, lucrand de ziua lui apoi luand drumul padurii, aici fiind nevoite sa se lase iubite de Dragobete.

Chiar daca mai pedepsea femeile, se considera ca Dragobetele purta noroc indragostitilor, tinerilor in general, putand fi socotit un veritabil Cupidon romanesc.

Cine este Dragobetele?

Fiu al Babei Dochia, Dragobetele era sãrbãtorit pe 24 februarie. Sãrbãtoarea de Dragobete este echivalentul românesc al sãrbãtorii Valentine's Day, sau ziua Sfântului Valentin, sãrbãtoare a iubirii. Probabil cã 24 februarie însemna pentru omul arhaic începutul primãverii, ziua îndată ce natura se trezeºte, ursul iese din bârlog, pãsãrile îºi cautã cuiburi, iar omul trebuia sã participe ºi el la bucuria naturii.

Dragobetele era un barbat chipes si iubaret necesitate mare. Nu bland ca Sf. Valentin, ci navalnic el era la daci zeul care, ca un "nas cosmic", oficia in cer la inceputul primaverii nunta tuturor animalelor. In decursul anilor aceasta traditie s-a extins si la oameni.

Entitate mitologicã asemãnãtoare lui Eros sau Cupidon, Dragobetele se diferenþiazã de blajinitatea Sfântului Valentin din tradiþia catolicã, fiind un bãrbat chipeº, un neastâmpãrat ºi un nãvalnic. Preluat de la vechii daci, unde Dragobetele era un peþitor ºi un naº al animalelor, românii au transfigurat Dragobetele în protectorul iubirii celor care se întâlnesc în ziua de Dragobete. Astfel, de Dragobete, fetele si baietii se intalnesc pentru ca iubirea lor sa tina tot anul, precum a pasarilor ce se "logodesc" in acesta zi, iubire care þine tot anul.

În aceastã zi satele româneºti rãsunau de veselia tinerilor ºi de zicala : Dragobetele sãrutã fetele. Sunt numeroase credinþele populare cu referire la Dragobete. Astfel se spunea cã cine participa la aceastã sãrbãtoare avea sã fie ferit de bolile anului, ºi mai ales de febrã, ºi cã Dragobetele îi ajutã pe gospodari sã aibã un an îmbelºugat. Îmbrãcaþi de sãrbãtoare, fetele ºi flãcãii se întâlneau în faþa bisericii ºi plecau sã caute prin pãduri ºi lunci, flori de primãvarã. În sudul României (Mehedinþi), fetele se întorceau în sat alergând, obicei numit zburãtorit, urmãrite de câte un bãiat cãruia îi cãzuse dragã. Dacã bãiatul era iute de picior ºi o ajungea, iar fata îl plãcea, îl sãruta în vãzul tuturor. Sãrutul acesta semnifica logodna celor doi pentru un an, sau chiar pentru mai mult, Dragobetele fiind un prilej pentru comunitate pentru a afla ce nunþi se mai pregãtesc pentru toamnã.

Nici oamenii mai în vârstã nu stãteau degeaba, ziua Dragobetelui fiind ziua în care trebuiau sã aibã grijã de toate orãtãniile din ogradã, dar ºi de pãsãrile cerului. În aceastã zi nu se sacrificau animale pentru cã astfel s-ar fi stricat rostul împerecherilor. Soțiile obiºnuiau sã atingã un bãrbat din alt sat, pentru a fi drãgãstoase tot anul. Fetele mari strângeau de cu seara ultimile rãmãºiþe de zãpadã, numitã zãpada zânelor, iar apa topitã din omãt era folositã pe parcursul anului pentru înfrumuseþare ºi pentru diferite descântece de dragoste.

O altã tradiþie spune cã Dragobetele a fost transformat într-o buruianã, numitã Nãvalnic, de Maica Precistã, dupã ce nesãbuitul a îndrãznit sã îi încurce ºi ei cãrãrile.

Motivatia preluarii obiceiului pasarilor era profunda, din moment ce pasarile erau privite ca mesagere ale zeilor, cuvantul grecesc "pasare" insemnand chiar "mesaj al cerului".
Dragobete este si un zeu al bunei dispozitii de ziua lui facandu-se petreceri (fara indecentele evenimentelor similare din zilele noastre), iar de acolo porneau de multe ori viitoarele casnicii...

Ce traditii sunt de Dragobete?

Inainte de vreme pretutindeni prin sate se auzea zicala: "Dragobetele saruta fetele!".

Credinta populara romaneasca spune ca cei care participa la Dragobete vor fi feriti de boli tot anul. Asadar: dimineata, imbracati in cele mai bune haine, tinerii se intalneau in centrul satului sau in fata bisericii. Daca timpul era favorabil, porneau cantand in grupuri catre padure sau prin lunci in cautarea ghioceilor si a altor vegetale miraculoase(folosite pentru descantece de dragoste), daca vremea era urata se adunau la unii dintre ei acasa si se tineau de jocuri si de povesti.

De Dragobete se faceau logodne simbolice pentru anul urmator (uneori le urmau logodnele adevarate) sau fetele si baietii faceau fratii de sange.

In padure, in jurul focurilor aprinse, tinerii baieti si fete stateau de vorba. Fetele strangeau viorele si tamaioasa, pe care le pastrau la icoane, fiind folosite apoi ?n diverse farmece de dragoste. Prin unele locuri, exista obiceiul ca fetele mari sa stranga apa din omatul netopit sau de pe florile de fragi. Aceasta apa era pastrata cu mare grija pentru ca avea proprietati magice (se spunea ca e "nascuta din surasul zanelor") si putea face fetele mai frumoase si mai dragastoase. Daca nu erau omat si fragi fetele adunau apa de ploaie (pentru spalatul parului) sau de izvor atunci cand Dragobetele se tinea in luna martie.

La pranz, fetele incepeau sa coboare spre sat in fuga, in sudul Romaniei aceasta goana fiind numita "zburatorit". Fiecare baiat urmarea fata care ii placea. Daca flacaul era iute de picior si fetei ii placea respectivul urmaritor, atunci avea loc o sarutare mai indelungata in vazul tuturor. Sarutul era logodna ludica a celor doi, cel putin pentru un an de zile, de multe ori astfel de logodne veneau inaintea logodnelor adevarate.

Comunitatea este foarte interesata de ce se intampla, deoarece inca de pe acum se poate afla la ce nunti vor merge toamna. Dupa-amiaza are loc petrecerea, unde toata lumea, fie ca este penis al unui cuplu, fie ca nu, danseaza, canta, se simte bine fiindca se spunea ca tinerii care nu au petrecut de Dragobete sau cei care n-au vazut macar o persoana de sex opus nu-si vor mai gasi pereche tot restul anului.

Femeile obisnuiau sa atinga un barbat din alt sat in ziua de Dragobete ca sa fie dragastoase tot anul si mai aveau grija sa dea mancare buna orataniilor din curte, pasarilor cerului, nici o vietate nefiind sacrificata la Dragobete. De multe ori, flacaii petreceau din plin de Dragobete si prin satele vecine, ca sa le mearga bine peste vara.

Pentru toti, sarbatoarea dragostei era socotita una de bun augur pentru treburile marunte, nu si pentru cele mari. Căci se credea ca Dragobetele ii va ajuta pe gospodari sa aiba un an mai imbelsugat decat ceilalti, in ziua de Dragobete oamenii nu munceau ca in zilele cu sarbatori religioase, doar isi faceau curatenie prin case. Cele care lucrau erau fetele indraznete care chiar isi doreau sa fie "pedepsite" de Dragobete.

Originea acestei sarbatori este in ciclurile naturii, mai ales in mulțimea pasarilor. Nu intamplator, pasarea era considerata una din cele mai vechi divinitati ale naturii si dragostei.

Romanii numeau sarbatoarea Dragobete si Logodnicul Pasarilor, spunand ca acum acestea se imperecheaza si isi fac cuib. De la pasari, obiceiul fiind preluat si de catre oameni. Motivatiile preluarii erau profunde din clipă ce pasarile erau privite ca mesagere ale zeilor. Cuvantul grecesc pasare insemnand chiar mesaj al cerului.

Dragobetele rapus de Sfantul Valentin?

Cand se serbeaza Sf. Valentin?

Sf. Valentin (Ziua Indragostitilor) dateaza din timpul Imperiului Roman, cand era o sarbatoare in cinstea Iunonei, sotia lui Jupiter.
In data de 15 incepeau Lupercaliile.
In data de 14 februarie, numele fetelor erau scrise pe biletele, fiecare baiat tragea un biletel si astfel baiatul si fata al carei numele il trasese constituiau o pereche pe perioada Lupercaliilor

Cine este Sf. Valentin?

Traditia catolica spune ca in timpul imparatului Claudiu al II-lea casatoriile fusesera interzise in Imperiul roman. Imparatul credea ca barbatii refuza sa se inroleze in aramata din cauza sotiilor si logodnicelor lor. Sfantul Valentin, un preot care traia in perioada aceea, a ajutat crestinii si pe cei casatoriti in ascuns, ceea ce i-a adus pana la urma moartea. A fost adus in fata Prefectului, condamnat la moarte in data de 14 februarie 270 d.H.

Ce traditii sunt de Sf. Valentin?

In primele secole ale erei noastre, numele fetelor erau scrise pe biletele, fiecare baiat tragea un biletel si astfel baiatul si fata al carei numele il trasese constituiau o pereche pe perioada Lupercaliilor.
In zilele noastre manifestarile ce au loc de Sf. Valentin sunt concertele in aer liber sau in sali de spectacole, petrecerile din discoteci si ofertele excepționale din magazine.
Modul de multe ori exagerat de serbare a Sf. Valentin a iscat controverse nu numai printre romanii suparati de amploarea pe care a luat-o aceasta "sarbatoare de import", ci si printre catolicii pastratori ai traditiilor din alte tari.

24 februarie reprezinta un punct de cotitura in an, si anume venirea primaverii, trezirea la viata a intregii naturi, a pasarilor si a animalelor deopotriva. La vechii daci, Dragobetele era petitorul si nasul animalelor, si, preluat fiind, a devenit in traditia poporului roman protectorul iubirii. Asa cum pasarile isi aleg perechea si se "logodesc" pentru restul anului in aceasta zi, asa si fata si baiatul care se saruta atunci vor fi impreuna pentru cel putin un an, daca nu pentru toata viata.
O alta credinta este referitoare la puterile folositoare ale serbarii zilei Dragobetelui. Astfel, cine participa si celebreaza iubirea va fi ferit de boli, avand un an cu sanatate din plin. De asemenea, Dragobetele ajuta oamenii in gospodarii sa aiba un an imbelsugat si o recolta bogata.
In timp ce tinerii se intalnesc pe dealurile satelor, astfel sadindu-se samanta viitoarelor nunti ce vor veni, oamenii in varsta, deja casatoriti, au datoria in aceasta zi de a se ocupa de animalele si pasarile din curte.
Femeile obisnuiau sa atinga un barbat strain, din alt sat, pentru a fi dragostoase tot anul.
In ceea ce priveste legendele legate de Dragobete, fiul Babei Dochia, fire rebela si neastamparata, una din cele mai vestite este cea referitoare la transformarea acestuia intr-o buruiana, numita Navalnic, de catre Maica Precista, cand acesta a suparat-o.

Romanii isi declara iubirea de doua ori mai mult!
Din acest punct de vedere putem considera ca romanii sunt un popor norocos: pe langa celebra sarbatoare internationala Valentine's Day, celebrata pe 14 februarie, in calendarul popular romanesc exista si o alta zi festiva inchinata dragostei: Dragobetele, celebrata pe 24 februarie.
Dragobete, feciorul Dochiei, un flacau chipes si foarte iubitor, este considerat in traditia romaneasca a fi o divinititate mitologica, pe treapta de egalitate cu zeitatile dragostei de la vechii greci sau romani (Eros or Cupidon).
Radacinile acestei sarbatori nascute in mediul rural pornesc inca din neolitic, din ciclurile naturii, in special lumea pasarilor. La sfarsitul lui februarie pasarile se imperecheaza si isi fac cuib, acesta fiind motivul alegerii datei pentru aceasta sarbatoare. Motivatiile preluarii sunt profunde, pasarile fiind considerate in vechime divinitati ale naturii, "mesageri ai zeilor", insusi cuvantul grecesc "pasare" insemnand "mesaj al cerului".
Puternic mediatizata in ultima vreme, pentru a face concurenta mult mai raspanditei Valentine's Day, sarbatoarea Dragobetelor incepe sa fie din ce in ce mai prezenta in calendarul nostru afectiv.

"Dragobete încins cu bete
Umbla seara dupa fete;
Dragobita dragalita
Ciripeste pe ulita."

Obiceiuri de Dragobete

Aceasta sarbatoare veche romaneasca este plina de obiceiuri si traditii. Astfel, unul din obiceiuri este ca tinerii, baieti si fete, sa se stranga in grupuri pe dealuri imprejurul satelor pentru a discuta si a face glume. La pranz fetele coboara inspre sat, iar fiecare baiat va urma fata care ii este draga. Aceasta fuga a fetelor poarta numele de "zburatorit" in zonele din sudul Romaniei.
In unele zone ale tarii, fetele si baietii se logodesc si îsi jura credinta unii altora. Chiar daca nu are un iubit, o fata trebuie macar sa rîda si sa faca glume cu baietii în aceasta zi pentru a se marita în curînd.
Se spune ca fata si baiatul care ies împreuna în aceasta zi si nu se saruta, în acel an nu se vor mai iubi.
Fetele strîng viorele si tamaioasa, pe care le pastreaza la icoane, fiind folosite apoi în diverse farmece de dragoste.
Prin unele locuri, exista si obiceiul ca fetele mari sa strînga apa din omatul netopit. Aceasta apa, pastrata cu mare grija, are proprietati magice, spunîndu-se ca este nascuta din surasul zînelor, putînd face fetele mai frumoase, mai dragastoase si mereu iubite.

Alte obiceiuri

Daca în aceasta zi ai norocul sa auzi pupaza, vei fi harnic tot anul. Daca ploua, primavara va veni devreme si va fi frumoasa.
In aceasta zi nu se tese, nu se cîrpeste, nu se lucreaza la cîmp sau în fierarie. In schimb, se face curatenie generala în casa, pentru ca tot ce va urma sa fie cu spor. Deasemenea, dat fiind faptul ca originile traditiei se regasesc in ciclul naturii, in aceasta zi nu se sacrifica pasari sau animale.

Cupidon

Cupidon este cel mai faimos simbol al sarbatorii de Sfantul Valentin. Copilul ciufulit, cu dispozitie schimbatoare, inarmat cu un arc si o sageata ce imprastie dragoste, este o poză des intalnita pe felicitarile de 14 februarie.
Sageata simbolizeaza dorintele si emotiile dragostei, iar Cupidon le trimite atat catre zei, cat si catre oameni, facandu-i sa devina indragostiti fara sanse de scapare. Firea schimbatoare si capricioasa a celui care imprastie dragoste este in ton cu capriciile iubirii.

Dar cine este acest mesager al dragostei?
Cupidon a purtat intotdeauna un important rol in celebrarea si raspandirea dragostei. In cultura vechilor greci, Cupidon era cunoscut ca si Eros, cel mai tanar copil al Afroditei, zeita iubirii si a frumusetii. La romani, acelasi copil neastamparat avea numele de Cupidon, fiul zeitei Venus.
In mitologia romana este trecuta legenda iubirii dintre Cupidon, si muritoarea sau sotie Psyche. Zeita Venus, geloasa pe frumusetea neasemuita a lui Psyche, ii ordoana fiului sau sa o omoare pe muritoare. Neascultand porunca materna, Cupidon se indragosteste de Psyche, si o ia de sotie in ciuda impotrivirii lui Venus. Insa, ca in orice poveste de iubire un obstacol totusi nu poate fi inlaturat, deoarece Psyche, fiind muritoare nu se putea uita la sotul ei zeu.

Va lasam pe dumneavoastra sa decideti cand si cum petreceti ,,Ziua Indragostitilor"

Alethia