Independentul.MyForum.ro :: Despre Televiziune

Amaliela · Sirena Cyberspatiului

Televiziunea poate fi definitã ca un ansamblu de principii, metode ºi tehnici utilizate pentru transmiterea electricã pe un canal de comunicaþie a imaginilor în miºcare. Ca ºi radioul, televiziunea este este o invenþie a perioadei interbelice, deºi primele principii au început sã se studieze din secolul al XIX-lea. Au trecut mai mult de ºaizeci de ani de când, pe un ecran sferic, apãrea prima poză a unei prezentatoare. Televiziunii îi vor necesită mai puþin de zece ani pentru a evolua de la faza încercãrilor de laborator la un început de realitate industrialã. Numaidecât dupã terminarea rãzboiului lucrurile se precipitã : echiparea cu astfel de aparate se face intr-un ritm alert, astfel cã în 1951, în Statele Unite existau 10 televizoare la 100 de locuitori, iar în Marea Britanie, 3 televizoare la acelasi numãr de locuitori. În 1951, televiziunea apare ºi în tãri considerate drept sãrace, cum ar fi Cuba, Mexic sau Brazilia.

Regia tehnicã a unei televiziuni

Televizorul este un obiect considerat de unii central în casele a peste douã miliarde de oameni. Dar ce se aflã în spatele ecranului? Din punct de vedere tehnic, televizorul asigurã douã funcþii: întâia este aceea de a recepþiona informaþii electrice codificate. Aceste semnale sunt selectate, amplificate, ºi tratate corespunzãtor, uneori cu ajutorul telecomenzii.

Cealaltã funcþie constã în a transforma aceste semnale, dupã ce au fost selectate ºi modulate, în imagini care sã capteze ochiul ºi urechea telespectatorului. Deºi televizorul este un obiect omniprezent ºi oarecum banal in casa multor oameni, lucurile se complicã îndată ce încerci sã urci o treaptã în sistemul de televiziune. Din spatele televizorului porneste firul Ariadnei care leagã televizorul de labirintul reþelelor de telecomunicaþii.

Existã patru sisteme de codificare a informaþiei, ºi anume:

Alb/negru
PAL
NTSC
SECAM
Din punct de vedere economic, televiziunea este o filierã organizatã în jurul a douã pieþe.

Piaþa primarã – Aceasta este locul de schimb între difuzorii ºi consumatorii de televiziune, adicã telespectatorii. împotriva unui abonament, telespectatorul are acces la imagini ordonate într-o grilã de programme.

Piaþa secundarã - Reuneºte aceiaºi difuzori ºi programatori, cu producãtorii de programe, originale sau de ocazie, care compun grila.
Locul televiziunii este bine definit în peisajul mijloacelor de informare în masa ºi a avut efecte majore asupra altor modalitãþii de transmitere a informaþiei cât ºi implicit asupra telespectatorilor.

"Victime"

Cinematograful

În 1946 în SUA ºi Marea Britanie un adult se ducea la cinematograf, în medie, de treizeci de ori pe an. Departe de a fi mulþumitã cã a luat locul cinematografiei, televiziunea tinde chiar sã absoarbã cinematografia ca activitate economicã. Dupã ce a distrus, nu cinematografia, ci independenþa economicã a acesteia, televiziunea se hrãneºte din substanþa cinematografiei ºi o menþine în dispoziție de supravieþuire.

Mijloacele de informare în masã

Ele sunt radioul si presa. Acestea sunt victime mai încãpãþânate. Radioul încã mai deþine supremaþia, prin calitatea sunetului FM stereo, ºi prin preþuri modice. In ceea ce priveºte presa, televiziunea s-a lovit de o fortãreaþã mai veche decât radioul. Aºa a aparut un segment înfloritor, ºi anume cel al “Ghidurilor TV”.
Metoda de luptã a grupurilor de presa este “If you can't beat them, join them” (dacã nu poþi sã-i învingi, alãturã-te lor).

Marele public

Efectele dãunatoare al televiziunei asupra audienþei se pot grupa in mai multe categorii: sociale, politice, psihologice, si medicale. Printre ele se afla folosirea mediului pentru propaganda de stat sau comercialã. Propaganda de stat in Romania este bine cunoscuta din anii inainte de revolutie, dar fiind extrem de primitiva in acele zile singurul consecință era ridiculizarea mediului si al guvernului. In momentul prezent situatia este mai grava, incat propaganda este la nivel comercial mai sofisticat, cu rezultate nefaste asupra privitorilor, in deosebit celor mai tineri. Sesizate de aceasta situatie, autoritatile in mai multe tari incearca sa limiteze efectele negative. Un alură mai puþin cunoscut, însã important, este modul în care televiziunea serveºte pentru propaganda unor puteri politice ºi/sau economice. Problema independenþei televiziunilor este departe de a fi realizata.

In Suedia, guvernul a impus o interzicere totala asupra reclamelor dirijate copiilor de mai putin de doisprezece ani. Din pacate Curtea Europeana a declarat ca guvernul Suedez nu poate impune restrictii asupra programelor vizibile in Suedia dar cu origina in afara tarii, deci restrictia in acest moment nu afecteaza decat programele transmise de statiile suedeze.

Un articol din 23 februarie 2002 in revista Scientific American sustine ca audienta de televiziune este in mare parte prinsa intr-o adictie care nu difera in nici un fel de alte adictii la substante chimice.

Timpul social

Volumul de timp consacrat televiziunii este egal cu cel alocat muncii, aproximativ 39 miliarde de ore. Specialiºtii afirmã cã dacã nu ar fi existat televiziunea, materialul finit industrial brut s-ar fi dublat !

Omogenitatea socialã

Se spune cã intelectualii, cei cu venituri mari, cei “ bine informaþi”, au sentimente de dispreþ faþã de aceastã practicã culturalã. Dar sondajele aratã contrariul : odatã sosiþi acasã, mulþi dintre acestia se uitã la televizor.
Unii susþin cã televiziunea nu face decât sã destrame cupluri, sã depãrteaze pãrinþii de copii, sã perturbe studiile copiilor (lectura, muzica, sporturi), sa diminueaze practicile sindicale, politice, ºi/sau religioase. Exista oameni care numãra printre efectele negative ale televiziunii ºi faptul cã vârsta la cãsãtorie / coabitare a scãzut.
Trebuie avute în vedere viziunile unor autori de Science-Fiction care descriu o omenire redusã la dispoziția amorfã de legumã din cauza televiziunii, asexuatã, pasivã ºi indiferentã.

Rãzboiul televiziunilor

Televizunea Americanã îºi depãºeºte vecinele, Canadianã, Mexicanã, Sud-Americanã. Ea este cea mai veche, cea mai bogatã, cea mai diversificatã, cea mai privitã. O glumã a specialiºtilor în domeniu sunã în felul urmãtor: ”Oare televiziunea americanã este un pleonasm?”. Este dificil sã susþii contrariul, mai ales ca americanii au inventat mare parte din tot ce þine de televiziune, de la tehnologii de transmitere ºi prezentare a informaþiei (televizoare, cablu, sateliþi), pânã la modalitãþile de reglementere cum ar fi (‘mãsurarea audienþei, sistemele de reþele’). Resursele de care dispun posturile de televiziune americane sunt de patru ori mai mari decât cele alte posturilor japoneze, a doua piaþã in domeniu. Cu circa de patru ori mai multe camine decât Franþa, ea este de 12 ori mai bogatã. Acest lucru îi îngăduie sã investeascã mai numeroase fonduri într-un episod al unui serial, decât poate investi cinematografia europeanã într-un lung metraj obiºnuit, sau sã transmitã la anumite evenimente cu mai mulþi comentatori pe o reþea decât are în total un mare post european. Rezistenþa europeanã - Televiziunile europene au în posterior o lungã tradiþie de cooperare. Incã din 1946 þãrile din Vest ºi Est au compus OIRT pentru a folosi echitabil undele electromagnetice. Rãzboiul rece a determinat þãrile din Europa de Vest sã formeze UER (Uniunea Europeanã de Radiodifuziune) ale cãrei obiective sunt de a reglementa ºi facilita schimburile de programe, ºi de a negocia, în numele þãrilor membre, contractele de retransmitere a evenimentelor televizate care au loc în afara zonei europene. UER îºi va afla legitimitatea în bursa de schimburi de actualitate, sub numele de "Eurovision". Se poate spune cã din motive financiare ºi culturale, în acelaºi timp, televiziunile publice nu mai sunt în mãsurã sã promoveze o televiziune pan-europeanã.

În concluzie, unii estimeazã cã deceniile viitoare, vor fi dominate de douã fenomene, ºi anume: dizolvarea modelelor europene în favoarea modelelor americane ºi evoluția intensivã ºi extensivã a televiziunii în lumea a treia. O importantã contribuþie la aceste douã evoluþii îºi va asigură creșterea tehnologiei sateliþilor.