Independentul.MyForum.ro :: ALB-NEGRU...poezii de Mihai LEONTE

Mihai LEONTE · reporter

M A M A

În memoria veşnică a mamei mele,
Elena-Jăniţa LEONTE, născută CONDURACHE.

Cu membre albe muncitoare,
Îmi cântai un cântec să adorm,
În somn îmi apăreai o floare,
Şi-n vis un înger păzitor.

Mi-apari în minte ca acum,
Râzând ţinându-mă în braţe,
Urându-mi în viaţă drum bun,
Dar tu te-ai despărţit de viaţă.

M-ai lăsat ca alţii să mă crească,
Să-mi dăruie arareori o mângâiere,
Si-n mine viaţa să-nflorească,
Făr’să cunosc pic de durere.

C-un gând ca ăsta ochii ai închis,
Ştiai ce greutăţi m-aşteaptă,
Ţi-ai dat viaţa-ntr-un surâs,
Şi ai plecat pe mulțimea ceealaltă

ZLATNA 1958

Mihai LEONTE · reporter

LOCURI NATALE…

Prin umbra răchiţilor vechi,
În magia acesta feeric,
Mă cheamă dorul hai-hui,
Să umblu bezmetic.

Dacă de pe deal privesc,
Câteva căsuţe răsfirate,
Se lasă-n amurg întuneric,
Şi parcă fantome sunt toate.

Dar ce mă face a plânge?
Când amintirile se scurg,
Inima-n piept mi se frânge,
Şi-mi apare al vieţii tumult.

De ce? Mă întreb pe mine,
Oare nu ştii că mă cheamă,
Aceste dealuri bătrâne,
Ce nimănui nu dau seamă.

Şi CIOFUL pârâu mocirlos,
Ce unduieşte printre răchiţi.
Ah! Peisajul asta frumos,
Vă rog să nu mi-l răpiţi!

Degeaba îl păstrez în amintire,
Acum privind bătrânul ARIEŞ,
Din inima umplută de iubire,
Copilărie nu dispari în veci.

TURDA 1963

Mihai LEONTE · reporter

COPIL FIIND

Aşa de simplu am crescut,
Am mers prin noroi şi ploaie,
Cu vânturi multe m-am bătut,
Am purtat şi pălării de paie.

Când mergeam desculţ pe jos,
Pe dealul legendarului Corb,
Totul mi se părea frumos,
Drumul cu bolovani şi colb.

Nucul bătrânului bunic,
Cetate de grauri şi cuci,
Coroană regală, trunchi unic,
Acoperit de frunze şi nuci.

Adunam în pumni pământ
Din fânaţul de pe Groapă,
Alergam chiar şi flămând
Să mă scald la Ciofu-n troacă.

Salcâmii cu ciorchini de flori,
Spre al lunii Mai sfârşit,
Livada cu privighetori
Ce cântau necontenit.

Moldova Veche 2002

Mihai LEONTE · reporter

DRAGOSTE PROFUNDĂ…

Caut adâncimea,
Ca pe o hrană necesară,
Iubesc adâncimea,
Ca pe o fată sprinţară.
În adâncime mi-am plasat,
Toate visurile mele,
Precum astronomul,
Îşi are visul la stele.
De ce? Mi-am pus întrebarea
Frumuseţea rocilor,
Ale acestor minuni
Obişnuite ale pământului,
Mă fac mereu şi intens,
Să îmi placă mai mult?
Fiindcă prin forţă,
Învingi tăria,
Blocului de stâncă imens.
Dar nu numai atât,
Ci alte şi alte probleme,
Mereu îţi ridică,
De fiecare dată,
În fiecare zi , tăria din stâncă.
Eu, tu, în general minerii,
Nu au teamă de piatră,
De tot ce-I colosal. AŞA ESTE.
NU-I FENOMENAL?

1963

Mihai LEONTE · reporter

AMINTIRI ANTICE

Sintetizând gândirile celebre,
Din toate timpurile ce-au trecut,
Cu tradiţii în descrieri celebre,
Când totul era la început.

Te mişcă teama pentru zei,
A cântăreţului elen HOMER,
La SOFOCLE destinul unei femei,
E naivitate, dar eu o prefer.

La toţi anticii eu am găsit,
În orice vers sau frază, originalitate,
Oare ce facultate au absolvit,
Atunci departe în antichitate?

Nu exista OXFORDUL, nici SORBONA,
Nici diplome bune de înrămat,
Atunci de unde a scos pe ANTIGONA,
SOFOCLE? Unde oare a-nvăţat?

Ce studii literare stau la baza,
Acelei POETICA a lui ARISTOTEL?
Şi unde a-i putea identifica,
Laboratorul lui ARHIMEDE şi DEMOSTEN?

15 octombrie 1965

Mihai LEONTE · reporter

FĂRĂ COMENTARII…

Chiar dacă toamna rece,
Pare monotonă, tristă,
Nu reprezintă că deacuma,
Să-mi ţin nasul în batistă.

Sau să-mi iau din cui paltonul,
Pentru a nu-ngheţa de frig,
Nu vreau ca să-i ţin isonul,
Dispoziţia să-mi stric.

Lasă-mi bată ea în strună,
Iată vara caldă trece,
Eu îmi zic mai mult în glumă,
Chiar se face timpul rece.

Dar păstrez considerentul,
Şi concluziile tale,
Mă îmbrac tot în cămaşă,
În picioare-mi iau sandale.

Nu ţin cont nici dimineaţa,
Când văd bruma pe pervaz,
Nici când aerul cam rece,
Mă-nroşeşte în obraz.

1963

Mihai LEONTE · reporter

ARTIST ÎN MINERIT…

Bat orificii douăzeci şi două,
Atacul este împlinit.
În plan se-nscrie o cifră nouă,
Vezi, asta înţeleg eu minerit!

Dar iată şutul a trecut
Şi luna este la sfârşit,
Te bucură orice minut,
Căci planul iar l-ai depăşit.

În urma ta betonul se aşterne
În drepte şi curbe nesfârşit,
Pe galerii lumina lămpilor se cerne,
Şi-n colţul gurii, un zâmbet ţi-a-nflorit.

Din nou eşti sus cu colivia
Şi soarele îţi spune: Bun sosit!
Ţi-e tot mai dragă meseria
Căci eşti artist în minerit!

Publicată în ziarul ,,Turda Nouă''
Mihai LEONTE, miner la Baia de Arieş,
Membru al cenaclului literar
,,Pavel Dan'' Turda 4 iunie 1963

Mihai LEONTE · reporter

SUPREMAŢIE

OMUL? UN ATOM!
Nu dintr-o oarecare moleculă,
El transformă totul în nou,
Şi zboară spre lună.

Piedici nu are în cale,
Pentru el totul se poate,
Viaţă mai lungă, din noapte,
El face o nesfârşită zi,
Căile din spaţii astrale,
Enigme nu vor mai fi.

Şi pe toate în parte,
Cu asalt le va cuceri.
Apele transformă-n lumină,
Iar continentele pustii,
Vor deveni,
O înfloritoare grădină.

Viaţa ne va fi fericire,
Eternă cum s-a visat,
Mereu în veşnică-nflorire,
Şi-n veşnic asalt.

Mihai LEONTE · reporter

SONET MINIER

Sclipitoare în lumină,
Rocile ce mă-nconjoară,
În contrast cu timpul de afară,
Eu mă simt mai bine în mină.

Chiar de munca nu e uşoară,
Mulţumirea ţi-e deplină,
Când în roca cristalină,
Simţi o trepidaţie ce te înfioară.

Când iau un bulgăre minereu,
Muşchii se încoardă şi prefer,
Să simt că aş munci mai greu.

Şi orice stâncă mi se pare giuvaer,
Căci simt profund în pieptul meu,
Pulsând o inimă adevărată de miner.

19 Octombrie 1963

Mihai LEONTE · reporter

1 MAI 2011

Cât de mult îmi mai doresc,
Acel întâi mai muncitoresc!

Eşti încă o amintire vie.
Ce ai fost tu Românie?

Nu mai ai tu muncitori,
Fiindcă ei sunt migratori!

Ei aleargă tropa-tropa,
Să colinde toată Europa!

Căutând în aste zile,
Vechile noastre uzine!

Le privim doar prin poze,
Multor le produc psihoze!

Totul este nostalgie,
Unde eşti tu Românie?

Nu mai vezi roşii stindarde,
Vezi doar noile cocarde!

Priveşti la scumpele poşete,
Ale doamnelor cochete!

Ai noştri conducători,
Ne privesc tot zâmbitori!

Ei au buzunare pline,
Cu euro şi cu lire!

O ducem de azi pe mânie,
Căutându-ne o pâine!

Unde eşti să te slăvesc,
1 Mai muncitoresc?