Independentul.MyForum.ro :: Achimenes, o plantã care nu iubeºte extremele

Amaliela · Sirena Cyberspatiului

Achimenes, o plantã care nu iubeºte extremele

Achimenes este o plantã originarã din America central-meridionalã. Cunoscutã ºi sub denumirea de „kimono“, aceasta este înruditã cu violeta africanã ºi gloxinia, potrivit site-ului giardinaggio.it.

Achimenes are tulpini subþiri, semilemnoase, flexibile, de culoare verde deschis, ramificate ºi încărcate de frunze mari ºi pufoase, a cãror tentă variazã de la verde deschis la verde închis, în funcþie de specie. Florile acestei vegetale pot avea diferite culori: alb, violet, roºu, roz sau galbene.
Lungimea tulpinilor ºi dimensiunea frunzelor variazã considerabil. Spre exemplu, tulpinile pot avea între 7,5 ºi 80 de centimetri lungime. Dacã este corect tãiatã, aceastã plantã poate trãi mai mulþi ani. Datoritã tulpinilor foarte flexibile, Achimenes poate fi cultivatã în vase suspendate.

Specii cultivate în interior

Achimenes erecta (cunoscutã ºi sub numele de achimenes coccinea) se caracterizeazã printr-o lungime a tulpinilor de circa 45 de centimetri. Frunzele de 2,5 pânã la cinci centimetri extindere ºi doi centimetri lãþime au o suprafaþã verde aprins, iar partea de partea interioară este de culoare roºu pal. Florile sunt roºii, formate dintre-un tub ºi petale îndeajuns de mari.
Achimenes grandiflora are tulpinile verzi sau roºii, acoperite cu periºori ºi înalte de 30-45 de centimetri. Frunzele, ºi ele pufoase, au aceeaºi culoare ca ºi Achimenes erecta, însã sunt mai mari. Florile sunt în general albe.
Achimenes longiflora (Achimenes trompetã) are tulpinile destul de lungi de aproximativ 60 de centimetri. Frunzele sunt dinþate adânc, iar florile au culoarea violet sau alb.
În general, Achimenes este o plantã care se cultivã în interior. Existã însã o înșiruire de hibrizi, rezistenþi la frig, care pot fi cultivaþi în grãdinã.

Îngrijire

Pentru a se dezvolta armonios, Achimenes are trebuință de un loc foarte luminos, însã nu trebuie sã intre în atingere direct cu razele soarelui. În timpul perioadei de repaus, adicã spre sfârºitul toamnei ºi iarna, aceste plante au nevoie de penumbrã.
Achimenes nu iubeºte frigul, dar nici cãldura excesivã. Temperatura idealã la care trebuie cultivatã este cuprinsã între 16 ºi 27 de grade Celsius. Poate tolera temperaturi puþin mai joase, dar niciodatã mai mari. Iarna, rizomii trebuie pãstraþi într-un loc umbros ºi uscat ºi trebuie þinut cont de faptul cã rezistã la ger.
Începând cu luna martie ºi pânã în octombrie, planta trebuie udatã cu regularitate. În momentul în care rizomii dau primele semne de viaþã, pãmântul trebuie udat mai mult ºi menþinut umed. În perioada de înflorire, planta trebuie udatã mai rar, însã suficient pentru ca solul sã nu fie uscat. În perioada de repaus, rizomii trebuie conservaþi aproape uscaþi.
Pentru o bunã dezvoltare, Achimenes are necesitate de un sol bine drenat ºi bogat în humus. Rizomii se planteazã în fiecare an în pãmânt nou. Pentru a reduce aciditatea solului, acesta poate fi amestecat cu calcar sau cu coji de ou pisate. Într-un vas profund de zece centimetri se planteazã trei-patru rizomi, având grijã sã nu presaþi solul.
La începutul perioadei de creºtere, pentru a stimula dezvoltarea frunzelor, folosiþi un îngrãºãmânt lichid bogat în azot. În momentul apariþiei mugurilor, înlocuiþi acest tip de îngrãºãmânt cu altul bogat în fosfor ºi potasiu.

Înmulþire ºi boli

Achimenes se înmulþeºte primãvara, prin replantarea rãdãcinilor ce au aspectul unor conuri de brad, solzoase, cu lungimea de unu-trei centimetri. Se poate înmulþi ºi prin butaºi ce se preleveazã la începutul verii. Rãdãcinile se dezvoltã rapid la temperatura camerei ºi într-un spaþiu bine luminat. Planta se poate înmulþi ºi prin seminþe, ce trebuie sãdite primãvara, dar nu înfloreºte decât dupã un an de la însãmânþare.
Cãderea florilor este provocatã de o bruscã schimbare de temperaturã sau de umiditate. Trebuie evitatã mutarea ghiveciului în perioada de înflorire. Ofilirea plantei poate fi cauzatã de lipsa de apã sau de excesul de soare. Acarienii sunt cel mai des întâlniþi paraziþi care atacã frunzele ºi florile acestei plante.
Tãiaþi în mod regulat extremitãþile ramurilor pentru a favoriza creºterea în formã de tufã. Îndepãrtaþi frunzele sau florile uscate.